De curând s-a încheiat timpul pascal și totuși mai multe sărbători, celebrate după Sărbătoarea Rusaliilor, trezesc ecouri vii ale evenimentelor mântuirii. Astfel, sărbătoarea Preasfintei Treimi evocă Familia cerească în care noi oamenii, odată cu victoria lui Isus Cristos asupra morții și a păcatului, am fost primiți cu statutul de fii ai lui Dumnezeu și frați ai Celui care ne-a mântuit. Sărbătoarea Trupului și Sângelui Domnului ne readuce în atmosfera Ultimei Cine, luată de Isus împreună cu apostolii săi. Această evocare nu are câtuși de puțin un caracter nostalgic, ci reprezintă condiția esențială în a întreține comuniunea deopotrivă cu Cel care și-a dat Trupul și Sângele ca hrană de viață veșnică și cu frații care alcătuiesc Biserica – Trupul mistic al lui Cristos. Apoi, sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus ne oferă imaginea vie și măsura iubirii desăvârșite a lui Dumnezeu manifestate în Isus Cristos, Fiul său. În sfârșit, sărbătoarea Inimii Neprihănite a Preacuratei Fecioare Maria ne reamintește scena când Isus, cu câteva momente înainte de „a-și da Duhul”, a încredințat-o „ucenicului iubit” (în care ne putem regăsi fiecare) pe Maria: „Iat-o pe mama ta!” Încredințându-ne-o, Isus ne dezvăluie prin intermediul acestei sărbători că inima ei față de noi este neprihănită și că este o inimă de mamă. Altfel spus, întreaga pedagogie a Timpului Pascal ne-a dezvăluit câtă iubire are Dumnezeu față de noi și ce anume a făcut El prin Fiul său, Isus Cristos, ca să ne răscumpere și să ne primească în Familia divină în calitate de fii preaiubiți și totodată în ce fel, având-o ca model și ca ajutoare pe Mama cerească, să ne dobândim inimi neprihănite, vrednice de Familia în care am fost reprimiți.
Autorul Psalmului 101, simțind că Dumnezeu i-a înnoit viața, avea să exclame într-o zi: Voi cânta bunătatea și dreptatea ta, Doamne… Voi merge cu înțelepciune pe calea neprihănirii; când vei veni oare la mine? Voi umbla în desăvârşirea inimii… Nu-mi voi îndrepta ochii spre vreun lucru nelegiuit; urăsc faptele celor fărădelege. Ochii mei caută spre credincioşii din ţară, ca să locuiască împreună cu mine.
Abia după ce face cineva experiența înnoirii lăuntrice înțelege și apreciază viața cea nouă de care ne face părtași Dumnezeu.
Voi cânta bunătatea și dreptatea ta, Doamne…/ Voi merge cu înțelepciune pe calea neprihănirii./ Voi umbla în desăvârşirea inimii…/ Nu-mi voi îndrepta ochii spre vreun lucru nelegiuit;/ urăsc faptele celor fărădelege./ Ochii mei caută spre credincioşii din ţară, ca să locuiască împreună cu mine. (Ps 101, 1-3.6)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 6/2023, Anul XXXIV, p. 24.
