FAPTELE MILOSTIVIRII
VIZITAREA CELOR BOLNAVI
Vladimir Ghika, medic al sufletelor
Text: Iulia Cojocariu
Desen în tuș de Vladimir Ghika
Despre promptitudinea cu care Vladimir Ghika răspundea chemărilor de a-i vizita pe bolnavi relatează Flore Many într-un articol semnat sub pseudonimul Irene Aubier, publicat în ziarul La Libre Belgique din 16 aprilie 1946:
„Este chemat de urgenţă dintr-un capăt al Franţei la altul. O telegramă falsă îl obligă la o călătorie de 15 ore la capătul căreia nu mai găseşte pe nimeni care să aibă nevoie de slujirea sa… Un muribund declarase că nu vrea să se spovedească decât înaintea lui şi de aceea se porneşte la drum pentru el. Când, frânt de oboseală, ajunge la căpătâiul bolnavului, acesta, simțindu-se mai bine, declară că nu mai vrea să se împace cu Dumnezeu. Monseniorul Ghika, plin de compasiune, vorbeşte cu omul respectiv timp de o oră, îi urează însănătoşire grabnică, îl îmbrăţişează şi pleacă la Paris.”
În ziua de 18 noiembrie 1952 când a fost arestat (Pr. Georges Schorung care a transcris agenda din anul 1952 a notat în această zi: NB – în jur de ora 15 arestare), Vladimir Ghika tocmai ieşise din vizită de la un bolnav al cărui nume apare indicat în agenda sa şi căruia trebuia să-i ducă un exemplar din Imitaţiunea lui Cristos, din care probabil urma să-i citească. Imitaţiunea lui Cristos era o carte pe care o ducea frecvent bolnavilor şi altor persoane pe care le vizita şi pe care o propunea ca lectură spirituală. De exemplu, în aceeaşi agendă, în care sunt făcute notaţii cu anticipaţie şi pentru zilele următoare, pentru ziua de 20 noiembrie notase pentru o persoană pe care urma să o viziteze: „Imitation, Saints, sucre pour le chien” („Imitaţiunea [lui Cristos]”, Sfinţii [poate o ediţie din „Vieţile Sfinţilor”], „zahăr pentru câine”). Pentru un bolnav care îi solicitase „un program de practici pioase detaliat” a notat pe o foaie de hârtie câteva sfaturi: printre acestea, trezirea la o oră cât mai fixă posibil; oferirea zilei, rugăciunile vocale; lectura Evangheliei şi a Imitaţiunii; o muncă regulată care ar putea cuprinde o traducere; citirea catehismului în lectură continuă. Pe lângă oferirea suferinţei, mai recomandă şi să se evite pierderea timpului. De asemenea, Monseniorul Ghika mai scrie: „Semnul sfintei cruci înainte şi după fiecare medicament, înainte şi după fiecare masă”. Mai adaugă încă două aspecte de care trebuie ţinut seama: „Ce trebuie să facem cu viaţa noastră […] Dacă vindecarea se produce, ce declarăm că vrem să facem cu viaţa păstrată astfel”.
Vladimir Ghika îi trimitea şi pe fiii săi spirituali să-i viziteze pe anumiţi bolnavi. Puiu Viehmann, Agenor Bob Danciul, Horia Cosmovici îşi amintesc de bolnavii pe care i-au vizitat la recomandarea Monseniorului. Pe unii bolnavi, Vladimir Ghika i-a vizitat mulţi ani la rând, şi uneori făcea vizite săptămânale la aceiaşi bolnavi. Îi vizita pe bolnavi acasă la ei, dar făcea vizite şi în spitale. În agenda din anul 1943 sunt consemnate vizitele pe care le-a făcut la Spitalul Central, la Spitalul 303, la Spitalul 352. Vizitele aveau loc la un interval de aproximativ două săptămâni şi de regulă erau mai multe persoane la care mergea, şi erau chiar mai multe saloane cu bolnavi.
În vizitele sale la bolnavi era însoţit de relicva spinului din Coroana Mântuitorului. De multe ori era solicitat să intervină cu această relicvă pentru însănătoşire şi adesea aveau loc vindecări.
[Actualitatea creștină, nr. 1/2016, Anul XXVII, serie nouă, p. 19]
