Tempera pe lemn, 172 cm × 165 cm, 1491.
Se află în Muzeul Palatului Louvre din Paris (Franţa).
A avea urmaşi era un dar deosebit de preţuit în Sfânta Scriptură, perceput ca o binecuvântare deosebită în viaţa familiilor evreieşti, mai ales în situaţia delicată a celor care, deşi erau căsătoriţi, nu puteau avea copii (cf. Gen 15,2; 16,1-5; 1Sam 1,1-18). Maternitatea şi paternitatea nu erau ceva de evitat sau de dispreţuit, ci un ideal de împlinire umană şi spirituală, aşa cum reiese şi din cuvintele acestui psalm: „Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului împrejurul mesei tale. Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul! Să te binecuvânteze Domnul din Sion, ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi!” (Ps 128,3-6). În calendarul creştin catolic, ultima zi a lunii mai aduce înaintea inimii noastre o sărbătoare foarte îndrăgită de poporul credincios: Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta, episod prezentat în Lc 1,39-56. Un moment deosebit – întâlnirea a două femei binecuvântate cu darul maternităţii, anunţat de acelaşi înger Gabriel. Două mame care aveau să ofere poporului ales şi tuturor oamenilor de bunăvoinţă doi copii de parte bărbătească, cu rol deosebit în istoria mântuirii: pe Ioan Botezătorul şi pe însuşi Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos. Întâlnirea dintre aceste două mame, însărcinate, produce bucurie şi binecuvântarea lui Dumnezeu din partea celor vizitate de harul Duhului Sfânt.
Tabloul „Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta”, realizat de celebrul pictor florentin Domenico Ghirlandaio, ne prezintă întâlnirea dintre cele două femei într-un cadru luminos, triumfal, sugerat de arcul clasic din fundal, a cărui deschidere descoperă privirii un oraş reprezentat după stilul arhitectural al secolului al XV-lea, în plină ascensiune a Renaşterii artistice şi culturale, care a înflorit în Europa Occidentală a acelui timp. De altfel, atât Fecioara Maria, cât şi Elisabeta sunt reprezentate cu îmbrăcăminte contemporană perioadei în care a trăit artistul. Elisabeta, o femeie ajunsă la anii maturităţii, îngenunchează înaintea tinerei sale rude, care o îmbrăţişează. Celelalte două personaje feminine sunt Maria a lui Cleopa şi Salome, care aveau să fie prezente şi la Pătimire (cf. In 19,25; Mc 15,40).
Domenico Ghirlandaio – reprezentant de seamă al Şcolii de artă din Florenţa
Domenico Ghirlandaio (1448-1494) a fost un artist renascentist originar din Florenţa, care a trăit în perioada de maximă dezvoltare a Renaşterii. Printre discipolii săi a fost Michelangelo (1475-1564), care avea să devină cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii italiene, alături de Leonardo da Vinci (1452-1519).
Pr. Andrei Dumitrescu
Actualitatea creştină, nr. 5/2021, Anul XXXII, p. 35.
