Luna noiembrie este încadrată între două sărbători care aduc în inimile noastre lumină, pace și încredere. Chiar în prima zi îi cinstim pe „Toți sfinții”, înaintașii noștri, care au ajuns în patria cerească alături de Isus, Mântuitorul nostru, de Sfânta Fecioară Maria, de Sfinții Patriarhi și Profeți, de Sfinții Apostoli, de Sfinții Îngeri și Arhangheli, alcătuind acolo marea familie a copiilor lui Dumnezeu. La capătul celălalt ne întâmpină în mod maiestuos „Cristos, Regele universului”, în sărbătoarea care încununează și încheie anul liturgic. Această sărbătoare îl înfățișează pe Fiul lui Dumnezeu ca pe cel care, după ce a reînnoit întreaga creație prin Patima, Moartea și Învierea sa glorioasă, călăuzește, desăvârșește în sfințenie și domnește asupra celor pe care i-a răscumpărat și i-a sfințit prin harul izvorât din sfintele sacramente. Mai precis, aceste două sărbători exprimă răsplata oferită tuturor celor care, inspirați de Duhul Sfânt, au dus o viață plină de acea iubire slujitoare pe care ne-a poruncit-o Isus la Ultima Cină, iubire pe El însuși a trăit-o în mod desăvârșit.
Dacă ar fi să înțelegem în ce a constat lucrarea de înnoire săvârșită de Isus Cristos, ne-am putea lăsa inspirați de cuvintele Psalmului 147 care evocă ceva din restaurarea profețită de autorul lui: Lăudați pe Domnul, căci bine este a-i cânta Dumnezeului nostru… Domnul zidește Ierusalimul, îi adună pe cei risipiți ai lui Israel. El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită și leagă rănile lor. Domnul îi sprijină pe cei smeriți, iar pe cei nelegiuiți îi doboară la pământ.
Înălțați Domnului cântare de mulțumire, căci El acoperă cerul cu nori, dăruiește pământului ploaie, face să răsară iarbă în munți și verdeață spre trebuința oamenilor.
Domnului îi sunt plăcuți cei care se tem de el, cei care își pun speranța în milostivirea lui. El dă pace ținutului tău și te satură cu cel mai bun grâu. El își trimite cuvântul pe pământ, cuvântul lui aleargă cu iuțeală mare.
Având imprimată în suflet convingerea pe care ne-a sădit-o psalmistul referitoare la înnoirea înfăptuită de Dumnezeu prin Fiul său, Regele universului, ne vom orândui și noi pașii vieții în așa fel încât să ne facem vrednici de a fi primiți în rândul sfinților ce strălucesc în cer de măreția sfințeniei divine.
Înălțați Domnului cântare de mulțumire,/ căci El acoperă cerul cu nori, dăruiește pământului ploaie,/ face să răsară iarbă în munți și verdeață spre trebuința oamenilor./ Domnului îi sunt plăcuți cei care se tem de el,/ cei care își pun speranța în milostivirea lui./ El dă pace ținutului tău/ și te satură cu cel mai bun grâu. (Ps 147,7-8.11.14)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 11/2023, Anul XXXIV, p. 24.
