Mesajul sărbătorilor care tocmai s-au încheiat a fost acela de înnoire… a modului nostru de a gândi și de a ne comporta. Într-adevăr, venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu a fost ca strălucirea unei lumini în plină noapte, întrucât tot ce avea să învețe prin pildele și prin gesturile sale semnificative ne-a sugerat că, luând trup omenesc, El a devenit „unul dintre noi”, s-a făcut frate cu noi. Mai mult, atunci când, la vestirea îngerului, păstorii au pornit spre staulul în care s-a născut Isus, oameni din toate colțurile lumii și din toate timpurile au pornit ca într-o procesiune spre ieslea Betleemului pentru a-l contempla pe Cel care este Mântuitorul și Domnul tuturor. Or, toți cei care se bucură de această întâlnire cu Cel care s-a făcut Fratele tuturor nu pot să nu se simtă frați între ei, nu pot să nu se privească și să-și vorbească în mod prietenos, nu pot să nu-și dorească să trăiască în pace și în armonie, nu pot să nu se simtă solidari în încercările vieții. Cu alte cuvinte, nu pot să nu-și dorească să instaureze în lume un spirit de familie care să dea mărturie despre iubirea pe care Dumnezeu a revărsat-o în inimile lor și care îi animă zi de zi.
Cândva, autorul psalmului 133 a trăit o astfel de experiență pe care mai apoi a transpus-o într-un poem foarte scurt, dar deosebit de elocvent. El spunea: Iată cât de bine și cât de plăcut este ca frații să locuiască împreună! Este ca untdelemnul de preț pe cap, care coboară pe barbă, pe barba lui Aron, care se prelinge pe marginea veșmintelor sale. Este ca roua de pe Hermon, care coboară pe Munții Sionului; pentru că acolo Domnul a orânduit binecuvântarea, viața pentru totdeauna.
E drept că referințele sale metaforice nu ne sunt foarte familiare nouă, celor care trăim în altă cultură și la mii de ani distanță. Dar ceea ce se impune cu putere în cuvintele sale este mirosul untdelemnului parfumat de mare preț folosit doar la consacrarea marelui preot și răcoarea pe care o oferă roua munților Hermon și Sion în diminețile deja toride. Ele sunt menite să exprime cel mai bine cum ar trebui să fie atmosfera între frații de sânge, între frații de aceeași credință, între frații care aparțin aceleiași familii umane. Or, viața trăită în fraternitate are drept rod binecuvântarea.
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 1/2022, Anul XXXIII, p. 24.
