Ne aflăm în plin timp al Postului Mare, pășind duminică de duminică sau chiar zi de zi în adâncul Misterului Pascal. Mai precis, urmând evenimentele care îl conduc pe Isus către pătimirea și moartea sa, înțelegem mai bine semnificația lor, semnificație care înglobează și existența noastră, a celor care ne-am angajat să-l urmăm pe calea pătimirilor sale. Într-adevăr, ajutați de semnificația ce se degajă din meditarea și celebrarea evenimentelor răscumpărătoare, ne putem citi și înțelege tot mai bine temerile, angoasele, durerile, suferințele și problemele cu care ne confruntăm fiecare. De altfel, atunci când împletim toate aceste neliniști și suferințe cu fiecare stațiune a Căii Sfintei Cruci, descoperim că ele nu cad direct pe umerii noștri spre a le purta singuri, ci Isus le ia asupra sa și le poartă împreună cu noi. Prin urmare, atunci când neliniștile și suferințele și problemele noastre se unesc cu cele ale Mântuitorului, ele primesc forța înnoirii ce se revarsă în ființele și în viețile noastre odată cu Învierea sa glorioasă și definitivă.
Noi celebrăm această înnoire în ziua de Paști. Atunci trăim din plin transformarea noastră interioară, căci așa cum are loc ieșirea din mormânt a Răscumpărătorului nostru, la fel simțim că omul nostru vechi, încărcat cu neliniștile și suferințele și problemele noastre, este eliberat prin lucrarea harului Învierii Domnului și devine o făptură nouă.
Atunci, asemenea psalmistului care, la rândul său, a descoperit forța înnoitoare a lucrării lui Dumnezeu, strigăm plini de bucurie: Toate popoarele, bateți din palme, aclamați-l pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie! Căci Domnul se înalță în strigăte de bucurie, Domnul se înalță în sunete de trâmbiță… Cântați-i psalmi lui Dumnezeu, cântați-i! Cântați-i regelui nostru, cântați-i!
Așadar, în aceste zile în care urmele morții lasă dâre neliniștitoare în sufletele și în viețile noastre, noi lăsăm harul învierii să ne pătrundă ca să-și arate slava nepieritoare. Doar în acest fel mărturisirea învierii se transformă în adevăr de viață, iar noi putem aclama cu toată ființa noastră: Cristos a înviat! Iar ca un ecou venit din partea celor care au făcut experiența aceleiași înnoiri vom auzi fără îndoială aclamația: Adevărat a înviat!
Toate popoarele, bateți din palme, aclamați-l pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie! Căci Domnul se înalță în strigăte de bucurie, Domnul se înalță în sunete de trâmbiță… Cântați-i psalmi lui Dumnezeu, cântați-i! Cântați-i regelui nostru, cântați-i! (Ps 47,2.6-7)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 4/2025, Anul XXXVI, p. 24.
