Voi, persoanele consacrate, nu aveţi numai
o glorioasă istorie de amintit şi de povestit,
ci și o mare istorie de făurit!
Ioan Paul al II-lea (Vita consecrata, 110)
Sărbătoarea Prezentării lui Isus la templu, celebrată de Biserică la 2 februarie, marchează de aproape două decenii Ziua Mondială a Vieții Consacrate. Instituită de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în 1997, această zi este ocazie pentru „întreaga Biserică de a valoriza tot mai mult mărturia persoanelor care au ales să-l urmeze îndeaproape pe Cristos prin practicarea sfaturilor evanghelice și, în același timp, dorește a fi pentru persoanele consacrate prilej pentru reînnoirea propunerilor și revigorarea sentimentelor care trebuie să inspire dăruirea lor lui Dumnezeu” (Ioan Paul al II-lea, Mesaj pentru I-a Zi a vieții consacrate, 6.01.1997).
Expresia viață consacrată apare chiar în documentele conciliare, în particular în decretul despre reînnoirea vieții religioase Perfectae caritatis. Viața consacrată este legată de fapt de realitatea baptismală, care îl distinge pe fiecare creștin, întrucât, ca botezat, este consacrat lui Dumnezeu, profesiunea sfaturilor evanghelice ducând la desăvârșirea vieții baptismale. Această consacrare lui Dumnezeu nu este cauzată de botez – așadar nu este întemeiată pe un sacrament –, ci este o consacrare bazată pe profesiunea sfaturilor evanghelice. Viața religioasă este așadar împlinirea sfaturilor
evanghelice proclamate și trăite de Isus, plecând de la Evanghelie, fiind mereu practicate în Biserică, întrucât Domnul a făcut de la începuturi acest dar Bisericii.
„Sfaturile evanghelice ale curăţiei închinate lui Dumnezeu, sărăciei şi ascultării, fiind întemeiate pe cuvintele şi exemplul Domnului şi fiind recomandate de apostoli şi de părinţii Bisericii, de învăţătorii şi păstorii ei, sunt un dar divin pe care Biserica l-a primit de la Domnul său şi pe care, prin harul lui, îl păstrează necontenit” (Lumen
Gentium, 43). Citește mai mult…