Vacanțele şi concediile: timp de odihnă şi de har
După perioada de vârf a pandemiei de coronavirus, din anul trecut, când am fost nevoiți să renunțăm până şi la vacanțele şi concediile mult așteptate, în acest ultim an am continuat să trăim un timp marcat de puncte înalte şi joase, de speranțe şi de deziluzii, de așteptări şi de resemnări.
Îmi vine în minte începutul unui document foarte important vechi de peste cincizeci de ani, Constituția pastorală despre biserică în lumea contemporană Gaudium et Spes (1965): „Bucuria şi speranța, tristețea și angoasa oamenilor de azi, mai ales ale săracilor și ale tuturor celor care suferă, sunt și bucuria și speranța, tristețea și angoasa ucenicilor lui Cristos și nu există nimic cu adevărat omenesc care să nu aibă ecou în inimile lor” (nr. 1).
Timpul pandemiei a fost o perioadă de mare încercare pentru mulți oameni şi continuăm să trăim consecințele ei, în ciuda faptului că a început să ne ofere ceva speranțe lumina care începe să se vadă la capătul tunelului, şi aceasta şi datorită campaniei de vaccinare, care sperăm că va stopa în cele din urmă „valurile” de pandemie.
Cu toții dorim să revenim la „normalitate” sau mai bine zis să trăim perioada de regenerare după timpul de încercare la care ne-a obligat pandemia de Covid-19. Nu este vorba să ne întoarcem la situația la care eram înainte: dimpotrivă, trebuie să fim diferiți, pentru că, schimbați după experiența tristă a pandemiei, dorim să revenim mai solidari, mai buni, mai respectuoși unii față de alţii, faţă de mediul înconjurător, mai atenți la semnele timpului.
Avem nevoie tocmai de un timp de pace în care să trăim fără teamă şi fără tensiune, avem nevoie de regenerarea ființelor noastre puse la încercare în ultimele luni, avem nevoie şi de reîmprospătarea minții şi a spiritului stresate de un eveniment cu adevărat epocal, care a făcut să se nască întrebări, îndoieli, nesiguranță care ne-au zdruncinat şi pus în dificultate.
Fiecare dintre noi simte, mai mult ca oricând, nevoia să-şi ia câteva zile de adevărată vacanță, să găsească un timp şi locurile care să ne ajute să recuperăm „forma” noastră, ba chiar să ne dea un supliment de energie care să ne ajute în următoarele luni să reluăm viața noastră normală, gata să primim şi să înfruntăm, în calitate de protagoniști, noutățile care ne așteaptă.
Unii vor putea pleca într-o excursie în locuri turistice, alții vor fi mai mult acasă sau în locurile obișnuite de odihnă, la munte sau la mare. Pentru mulţi, mai ales pentru copii, vacanța şi concediul părinților vor fi ocazie de întoarcere la locurile de origine, pentru a rămâne câteva săptămâni, la bunici, la rude, prieteni etc. Sunt cu siguranță mulți care nu-şi pot permite un concediu propriu-zis, pentru că, din motive economice, nu-şi pot permite plecarea de acasă nici măcar pentru câteva zile.
Mulți au început deja odihna de vară, chiar dacă primele zile nu sunt prea „prietenoase” din cauza ploilor şi a temperaturilor mai scăzute.
Alții o vor face în august sau chiar septembrie. Este foarte probabil că în ultimele săptămâni v-aţi gândit mult la cum și unde să petreceți concediul. Sigur ați consultat agențiile de turism pentru itinerare, cazare, prețuri și alte circumstanțe. A vă gândi la aceste aspecte este important, dar este mai important să ne gândim la ceea ce vom face, la modul în care ne vom distribui timpul și la ce fel de roade dorim să obținem din aceste zile de odihnă.
Vă rog să-mi permiteți să fac o mică reflecție asupra unor lucruri pe care probabil nu le-aţi luat în considerație.
Sunt unii care planifică o vacanță agitată și epuizantă, experimentând aceeași goană, aceleași zgomote și tensiuni similare care ne afectează pe tot parcursul anului. În acest fel, ei se întorc la ocupațiile lor obișnuite mai obosiți decât atunci când au plecat. Pentru a ne odihni și a ne recăpăta puterile, pentru a începe un nou an școlar, pastoral sau de lucru, trebuie să ne îndepărtăm de ocupațiile obișnuite și chiar de la locurile de reședință sau de muncă obișnuite. Cu toate acestea, pentru un creștin, concediile nu ar trebui să fie un timp pierdut și nici o paranteză în calea noastră de maturizare umană și spirituală. Mai degrabă, acestea sunt o perioadă necesară pentru odihnă fizică, psihologică și spirituală și un drept de care ar trebui să ne putem bucura cu toții. Concediile ne oferă ocazia de a crește, de a ne forma, de a ne reconstrui din interior, de a recâștiga seninătatea și liniștea pe care ni le „fură” frenezia apăsătoare a vieții obișnuite.
Concediile nu pot fi o evadare pură, nici o renunțare la criterii morale sănătoase sau o fugă de sine sau de la atenția pe care o datorăm semenilor noștri. În multe ţări din Europa Occidentală, în fiecare an, sunt mulți tineri și chiar adulți care profită de concediu pentru a face o experiență de slujire în favoarea celor mai săraci din lumea a treia sau chiar o experiență misionară. Apoi, mulți alți tineri vor participa ca animatori la diferite campusuri organizate de parohii, sau la „grest”-uri de vară, toate acestea moduri magnifice de a trăi o vacanță profitabilă și de îmbogățire în apostolat sau în slujire frățească.
Cu atât mai puțin, concediile şi vacanțele nu pot fi o abandonare a obligațiilor noastre religioase, o letargie a relațiilor noastre cu Dumnezeu sau o fugă de la El, în care trebuie să găsim odihnă adevărată și autentică. Aceasta înseamnă că în relația noastră cu Dumnezeu nu poate exista vacanță. Dimpotrivă. Având mai mult timp liber, trebuie să căutăm spații pentru suflet, tăcere, reflecție, rugăciune și relații senine, lungi și relaxate cu Domnul. Din acest motiv, sunt de lăudat acei creștini care profită de concedii sau vacanțe pentru a face exerciții spirituale, sau cel puțin câteva zile de reculegere, poate la o mănăstire, sau cei care doresc să facă un pelerinaj la un sanctuar în căutarea tăcerii și a „glasului” lui Dumnezeu care vorbește doar în tăcere, sau chiar contemplând minunile naturii: marea, munții, râurile, răsăritul și apusul soarelui, nopțile înstelate, animalele și plantele, toate ne vorbesc despre Dumnezeu și ne vestesc lucrările mâinilor sale (cf. Ps 18, 1-7).
O altă modalitate de a folosi bine concediul este lectura cu calm, care oferă o odihnă plăcută minții noastre și, în același timp, este o sămânță rodnică de criterii sănătoase și pozitive, atât din perspectiva culturală, cât și din perspectiva formării creștine.
Concediile sunt, în sfârșit, zile pentru întâlnire și a fi-împreună-cu-alţii, pentru conversații pașnice, pentru a împărtăși împreună masa, pentru a ne bucura de prietenie și a întări relațiile de familie care, uneori, pe parcursul anului, sunt rare sau insuficiente ca urmare a muncii și a obligațiilor zilnice.
Nu vreau să închei fără a spune un cuvânt plin de afecțiune solidară față de cei care nu vor avea vacanțe, pentru persoanele cu handicap sau persoanele în vârstă, bolnavi sau cu dificultăți economice generate de criza economică.
Dragi cititori ai revistei Actualitatea creştină, vă doresc să vă găsiți odihna şi bucuria în Domnul și să puteți auzi de pe buzele lui aceste cuvinte mângâietoare: „Veniţi la mine, toți cei obosiți și împovărați, și eu vă voi da odihnă” (Mt 1, 28).
Tuturor celorlalți, vă doresc un concediu fericit, rodnic și creștinesc. Ca și în cazul discipolilor de la Emaus, Domnul ne va însoți întotdeauna în călătoria noastră (cf. Lc 24, 13-15). Şi încă ceva: Dumnezeu poate fi descoperit și în Euharistie, la care am putea foarte bine să participăm zilnic în aceste zile de odihnă.
Îl putem descoperi și lângă noi pe plajă, la munte sau în locurile noastre de origine, la care mulți dintre noi ne vom întoarce în căutarea rădăcinilor noastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă protejeze, să vă păstreze și să vă păzească în dragostea lui. Cu toţii sperăm că vă veţi putea întoarce din concediu cu mai multă dorință de a lucra și de a fi mai buni.
Tuturor vă doresc o vară fericită şi vă însoțesc cu binecuvântarea arhierească!
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 7/2021, Anul XXXII, p. 3-4.
