De câteva zile au început vacanțele. În jurul nostru s-a instalat un freamăt specific acestei perioade: după un an de muncă intensă, cei mai mulți se îndreaptă cu trenul, cu mașina, cu avionul spre locurile pe care și le-au ales ca să se destindă și să-și refacă puterile. Sunt zile binemeritate în care toți încearcă să trăiască momente cât mai reconfortante și de neuitat prin întâlnirile cu prietenii sau cu cei dragi, prin vizitarea de locuri celebre, prin evadarea în natură sau în lectura vreunei cărți care își așteaptă rândul de mult timp.
Mulți se gândesc în această perioadă și la o primenire sufletească prin participarea la exerciții spirituale sau la reculegeri individuale, pentru a-și lua timp să găsească răspunsuri la marile întrebări care îi frământă. Mai devreme sau mai târziu, toți suntem asaltați de întrebările existențiale care ne frământă și nu reușim să aflăm pace în suflet până ce nu descoperim lumina răspunsurilor adevărate. Născute din dorința de a înțelege sensul vieții sau în urma unor evenimente dureroase, toate frământările se îndreaptă spre înțelegerea a ce este esențial existenței umane pentru ca omul să-și împlinească destinul propriu.
În aceste sens, înțeleptul Ben Sirah îi povățuia astfel pe cei care veneau la el să caute lumină pentru viață: Înaintea oamenilor se află viața și moartea: ceea ce-i va plăcea fiecăruia, aceea i se va da. Domnul a pus înaintea oamenilor cunoașterea și le-a dat ca moștenire legea vieții. Le-a dăruit judecată, ochi, urechi și inimă pentru a cugeta. I-a umplut de cunoașterea înțelegerii și le-a arătat cele bune și cele rele. A încheiat cu ei legământ veșnic și le-a arătat judecățile sale. Le-a spus: „Feriți-vă de orice nedreptate!” și a dat porunci fiecăruia cu privire la aproapele său. Căile lor sunt înaintea lui întotdeauna… (15, 17; 17, 7-15).
Această revelație avea să fie desăvârșită în persoana, în învățătura și în lucrarea salvatoare ale lui Isus Cristos. El avea să spună celor care nu găseau pace și lumină pentru viața lor: Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă! Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi alinare pentru sufletele voastre…
Înaintea oamenilor se află viața și moartea:/ ceea ce-i va plăcea fiecăruia, aceea i se va da./ Domnul a pus înaintea oamenilor cunoașterea/ și le-a dat ca moștenire legea vieții./ Le-a dăruit judecată, ochi, urechi și inimă pentru a cugeta./ I-a umplut de cunoașterea înțelegerii/ și le-a arătat cele bune și cele rele. (Sir 15,17; 17, 11.7)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 7/2023, Anul XXXIV, p. 24.
