Mulți dintre noi își rezervă, în plin sezon al vacanțelor, timpul necesar pentru o primenire sufletească. Rupându-se de preocupările cotidiene, pleacă în căutarea a ceea ce le poate încânta privirea și mai ales sufletul: peisaje deosebite, monumente cu încărcătură istorică ori culturală și îndeosebi sanctuarele, catedralele ori mănăstirile cu întreaga lor încărcătură spirituală. Cele mai căutate sanctuare sunt cele în care se celebrează marile sărbători ale acestei luni: Schimbarea la față a Mântuitorului (6 august), Adormirea Maicii Domnului (15 august), Încoronarea Sfintei Fecioare Maria ca regină (22 august). Toate aceste sărbători evocă, în esență, transfigurarea ființială a tuturor celor care au înțeles că, pășind pe urmele Mântuitorului, putem avea parte de destinul său de mărire. Într-adevăr, așa cum Isus, asumându-și parcursul jertfirii de sine în folosul celor mulți, a avut parte de Înviere și de glorificare prin Înălțarea Sa la cer (prefigurată în sărbătoarea Schimbării la față), Sfânta Fecioară Maria, călcând pe urmele Fiului ei, are parte de adormirea spre înviere și de glorificarea prin încoronarea ca regină. Este exact ceea ce adâncul tainic al ființei noastre caută: pelerinajul nostru să ne poarte în această taină care ne „transfigurează”.
Cândva, autorul Psalmului 24 evoca posibilitatea unei astfel de „transfigurări”. Punând-o pe seama Regelui (care îl prefigura pe Cristos), psalmistul indica următoarele condiții pentru a putea avea acces la „muntele Domnului”: Cine va urca pe muntele Domnului? Cine va sta în locul său cel sfânt? Cel care are mâinile nepătate și inima curată, cel care nu-și înalță sufletul spre lucruri deșarte și nu jură cu viclenie. Acesta va primi binecuvântare de la Domnul și dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său. Același este și destinul tuturor celor care Îl urmează: Acesta este neamul celor care-l caută pe el, al celor care caută fața Dumnezeului lui Iacob.
Psalmul culminează cu o „ceremonie” grandioasă de primire a celor care, aidoma lui Cristos și Mariei, sunt primiți în mărire: Ridicați-vă, porților… deschideți-vă, voi, porți veșnice, ca să intre regele măririi! Cine este acest rege al măririi? Domnul oștirilor: el este regele măririi.
Cine va urca pe muntele Domnului?/ Cine se va ridica în locul său cel sfânt?/ Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,/ cel care nu-şi înalţă sufletul spre lucruri deşarte/ şi nu jură ca să înşele./ Acesta va primi binecuvântare de la Domnul/ şi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său. (Ps 24,3-5)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 8/2022, Anul XXXIII, p. 24.
