„Prin exemplul său, [Pier Giorgio Frassati] proclamă că o viață trăită în Duhul lui Cristos, Duhul Fericirilor, este fericită, și […] dă mărturie că sfințenia este posibilă pentru toți și că doar revoluția carității poate aprinde speranța unui viitor mai bun în inimile oamenilor.”
– Ioan Paul al II-lea, Predică la beatificarea lui Frassati, 20 mai 1990, nr. 5
În 1997, Papa Ioan Paul al II-lea spunea că „viața cu Cristos este o aventură minunată”. Așa a fost viața lui Pier Giorgio Frassati, pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a beatificat în 1990 și l-a numit „omul Fericirilor” și „omul secolului nostru” (al XX-lea), descriindu-l ca fiind „cufundat în întregime în misterul lui Dumnezeu și dedicat total slujirii constante a aproapelui său”. El este cunoscut mai ales ca laic (terțiar) dominican, pasionat de alpinism și patron al Zilei Mondiale a Tineretului Catolic. Născut la Torino (Italia), la 6 aprilie 1901, s-a întors în casa Tatălui Ceresc pe 4 iulie 1925. El urmează să fie canonizat în acest an jubiliar, pe 7 septembrie.
Fericitul Pier Giorgio a fost un cuceritor de culmi care și-a trăit scurta viață din plin, fără a irosi timpul. A iubit spiritualitatea Ordinului Dominican, a iubit adevărul și nu a tăcut niciodată în fața nedreptății, implicându-se personal în lupta împotriva ei. A stat mereu ferm de partea credinței, a libertății și a conștiinței.
În anturajul său de prieteni era cunoscut nu numai pentru simțul umorului, dar și extrem de respectat pentru puritatea inimii, inteligența, noblețea, blândețea sa și grija permanentă față de săraci, fiind un simbol al speranței și perseverenței pentru toți, un model de viață simplă, curată și curajoasă. „Bunătatea lui a fost cea care ne-a ținut uniți”, a scris un prieten după moartea sa.
Pentru Pier Giorgio, viața sacramentală și rugăciunea zilnică erau prioritare. În centrul spiritualității lui Frassati s-a aflat o dragoste profundă pentru Euharistie și pentru Sfânta Fecioară Maria. Participa în mod regulat la Liturghie, petrecea ore întregi în adorație și era devotat Rozariului. Sursa de putere și bucurie a Fericitului Pier Giorgio a fost Euharistia. El a fost capabil să-i slujească cu fidelitate și cu o imensă generozitate pe cei săraci, vulnerabili, marginalizați, singuri, dar și să îndure în tăcere toate suferințele sale pentru că era complet îndrăgostit de Isus în Euharistie. El contempla, de asemenea, prezența lui Dumnezeu în frumusețea naturii, în special în munții pe care îi plăcea atât de mult să urce. Pentru Frassati, măreția creației era o amintire constantă a măreției lui Dumnezeu. Nu ezita niciodată să-și provoace prietenii să-și adâncească credința, dar o făcea cu atâta dragoste și bucurie autentică, încât influența sa era irezistibilă. Prietenii îl considerau o „explozie de bucurie”.
Viața lui continuă să inspire pe mulți, în special pe tinerii catolici, ca model de credință plină de bucurie și caritate radicală trăită în circumstanțele de zi cu zi. Și astăzi avem mare nevoie de o „revoluție a carității”, iar Frassati este și „omul secolului nostru”!
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr. 7/2025, Anul XXXVI, p. 16.
