Am făcut cunoscut. (In 17,6)
Persoana care a pus temelia celei de-a patra opere care face parte din Operele Misionare Pontificale este Fericitul Paolo Manna, care avea următoarea deviză: „Întreaga Biserică pentru întreaga lume”.
Uniunea Misionară a fost înființată pe data de 31 octombrie 1916, cu scopul de a anima și forma credincioși botezați, responsabili și dedicați slujirii misionare. Aceasta, prin acțiunea pastorală a episcopilor și preoților, conform motoului fericitului Manna. În ziua de 28 octombrie 1956, prin enciclica Luctuosissimi Eventus a lui Pius al
XII-lea îi este conferit titlul de „Pontificală”. Prin urmare, a fost redenumită „Uniunea Pontificală Misionară a Clerului, a Bărbaților și Femeilor Religioase și a Laicilor Consacrați”. În anul 1966, Papa Paul al VI-lea (1963-1978) i-a încredințat acestei opere o identitate originală de slujire a credinței și a misiunii față de toți cei botezați. Începând cu anul 2016, Uniunea Misionară Pontificală a cunoscut începutul unei noi lucrări de ascultare, studiu și discernământ, tocmai pentru a înțelege și pentru a veni în ajutorul nevoilor locale de formare permanentă pentru credința și evanghelizarea Bisericilor particulare, în special pentru cele legate de Congregația pentru Evanghelizarea Popoarelor.
Obiectivul Uniunii Misionare Pontificale este informarea și formarea misionară a preoţilor, a persoanelor consacrate, a candidaţilor la preoţie şi la viaţa religioasă sub toate formele ei, precum şi a tuturor persoanelor implicate în rolul pastoral al Bisericii. Uniunea se adresează tuturor celor care doresc să ajute poporul lui Dumnezeu să primească o animare misionară şi astfel să dobândească o mai mare sensibilitate pentru cooperarea misionară.
Pentru această formare şi sensibilizare misionară, Uniunea utilizează metode adecvate, atât prin mijloacele proprii, cât şi făcând apel la seminariile mici și mari, la instituțiile deja existente şi la inițiativele deja în curs, care au ca scop formarea primară şi permanentă a clerului şi a persoanelor consacrate. Uniunea îi ajută să conștientizeze responsabilitatea lor faţă de misiunea universală a Bisericii. Îi încurajează să găsească metodele pastorale cele mai potrivite pentru acest scop, încearcă să menţină vie implicarea lor apostolică și favorizează inclusiv schimburile fraterne şi mărturiile de solidaritate între toţi operatorii apostolici de pe diferitele continente.
Biserica este „misionară prin natura sa”, iar Uniunea Misionară Pontificală lucrează ca realitatea aceasta să devină actuală şi operantă.
(Va urma)
Pr. Ștefan Lenghen
Actualitatea creştină, nr. 8/2021, Anul XXXII, p. 26.
