Mulțumire și slujire

Pe data de 6 august a avut loc la Iași consacrarea ca Episcop de Iași și înscăunarea Monseniorului Iosif Păuleț în catedrala romano-catolică Sfânta Fecioară Maria, Regină. La celebrare au participat mai mulți episcopi din țară și din străinătate, 400 de preoți, persoane consacrate, oficialități și peste 3.000 de credincioși. Consacrator principal a fost ES Petru Gherghel, Episcop emerit de Iași, iar co-consacratori au fost IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, și PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iași. Au fost de față rude ale noului episcop, precum și credincioși veniți din parohiile în care a slujit ca vicar și paroh.

La predică, PS Petru Gherghel a spus printre altele: „Alegerea şi ascultarea sunt două cuvinte care caracterizează bine condiţia fiecărui slujitor, a fiecărui preot, dar mai ales a fiecărui episcop ce are misiunea de a-l reprezenta pe Cel pe care Tatăl l-a iubit, l-a ales şi l-a trimis în lume pentru a-i răscumpăra pe oameni şi pentru a-i conduce la păşunea cea verde şi la apele mântuirii. Aici, în acest mister, trebuie să-l vedem pe preotul Iosif care a fost şi este strigat pe nume ca să primească consacrarea episcopală în lumina misterului Schimbării la Faţă, mister revelat în evanghelia care a fost proclamată. Slujirea episcopală este o alegere sacră pe care o face Dumnezeu prin intermediul Bisericii. (…) Ascultând de Dumnezeu, episcopul se face ascultat de oameni! Pe stema episcopală aleasă de noul episcop se citesc cuvintele «Tu solus Dominus» (Tu singur Domn), cuvinte ce exprimă supremaţia pe care trebuie să i-o oferim lui Dumnezeu înaintea oricărui lucru, înaintea oricărui om. Aceste cuvinte, deşi puţine, relevă un program pastoral în cadrul căruia lui Dumnezeu îi revine, fără echivoc, primul loc. (…) La începutul acestui drum de episcopat, părinte Iosif, priveşte spre Cel care te-a ales şi te cheamă să porţi în lume imaginea lui; totodată priveşte cu inimă deschisă la istoria încercată, dar frumoasă a Bisericii noastre locale, presărată cu clipe de glorie şi mărturie de credinţă şi eroism!”

Spre finalul celebrării, Arhiepiscopul Ioan Robu s-a adresat astfel noului episcop: „Preasfințite Iosif Păuleț, Episcop de Iași, din partea episcopilor care formează Conferința Episcopală Catolică din România, îți exprim cele mai bune urări. Să te bucuri de acest drum pe care îl începi astăzi ca episcop de Iași. Să te bucuri, să contempli îndelung lucrarea lui Dumnezeu din mijlocul poporului pentru care ai fost ales. Să mergi cu mult curaj și cu multă determinare în fața familiei preoților din această dieceză și a persoanelor consacrate, a viitorului diecezei, a seminariștilor. Într-un cuvânt să mergi cu mult curaj, cu multă bucurie în fața acestei familii la care Dumnezeu te-a chemat să fii episcop. Îți doresc din toată inima o îndelungă viață pastorală în Dieceza de Iași.” Apoi i-a spus Episcopului emerit Petru Gherghel: „Preasfințite episcop Petru, mă bucur să spun acest cuvânt, care va fi scurt de altfel. Felicitări pentru tot ce ai făcut în această dieceză. Eu am fost un privilegiat să fiu aproape, să fim aproape și să vedem, să fim martori împreună la atâtea lucrări bune pe care Dumnezeu le-a făcut în acest popor în mijlocul căruia ai lucrat. Rămânem mai departe martori ai acestor fapte minunate pe care Dumnezeu le-a săvârșit aici în poporul catolic din Moldova. Și pentru că am spus că vorbesc scurt, la fel spun: să te bucuri de o viață frumoasă de episcop emerit al Diecezei de Iași. Întru mulți ani!”

În cuvântul său din finalul celebrării, PS Iosif Păuleț a accentuat două cuvinte: mulțumire și slujire. A mulțumit mai întâi Papei Francisc, apoi Nunțiului Apostolic, ES Mons. Miguel Maury Buendía, care a citit decretul de numire venit de la Sfântul Părinte. Apoi a mulțumit episcopilor consacratori și a adăugat „un gând aparte de mulţumire şi de preţuire Preasfinţitului Petru Gherghel, care a slujit cu râvnă şi cu rezultate excelente dieceza noastră timp de 41 de ani, cât a fost la cârma ei, ajutat fiind de PS Aurel şi de ceilalţi colaboratori. Vă rog acum să-l preamăriţi pe Dumnezeu împreună cu mine, aplaudându-i cu bucurie”. A mulțumit apoi episcopilor de la altar, reprezentantului Bisericii Ortodoxe și apoi  s-a adresat astfel preoților: „Vă mulţumesc acum vouă, dragi şi scumpi confraţi preoţi. Vă îmbrăţişez cu tot dragul şi-mi pun mari speranţe în voi, că-mi veţi fi mereu alături în munca de slujire, pentru slava lui Dumnezeu, pentru cinstea şi înflorirea Bisericii şi pentru mântuirea veşnică a celor încredinţaţi şi a noastră. Trebuie să avem mare grijă ca, în timp ce-i conducem pe alţii la mântuire, să ne mântuim şi pe noi împreună cu ei. Pentru voi, în mod special, uşa mea va fi deschisă totdeauna, şi telefonul, la fel. Toată slujirea noastră să urmărească următoarele trei ţeluri: slava lui Dumnezeu, cinstea şi înflorirea Bisericii, şi mântuirea veşnică (a oamenilor şi a noastră). Aceasta este esenţa programului meu pastoral.” Mulțumirile apoi s-au îndreptat către seminariști și persoane consacrate, către autoritățile civile, către cor, către credincioși și către rude. Vorbind apoi despre slujire, a spus: „Vreau ca slujirea să fie esenţialul misiunii mele! Săptămâna trecută am făcut exerciţii spirituale la mănăstirea carmelită din Luncani, judeţul Bacău – un loc excelent şi propice pentru meditaţie şi rugăciune. Într-una din meditaţiile ţinute de Pr. Viorel Ababei, confesorul catedralei noastre, vorbindu-mi despre slujire, spunea: «Dacă Dumnezeu încredinţează unui om o misiune, şi mai ales dacă acea misiune este specială, înseamnă că îl face mare. Şi dacă îl face mare, imediat intră în joc logica lui Dumnezeu: ʻCel mare trebuie să slujească pe cel micʼ – este diametral opusă logicii noastre umane, potrivit căreia ʻcel mic trebuie să slujească pe cel mareʼ». Iată că la Dumnezeu e contrariul: cel mare trebuie să slujească pe cel mic. Dumnezeu mi-a încredinţat astăzi, în mod oficial, conducerea Diecezei de Iaşi. O misiune cu totul specială. Deci m-a făcut mare. Automat, începând de astăzi, intră în joc logica sa: «Cel mare trebuie să slujească pe cel mic». M-a pus în fruntea diecezei să slujesc, nu să fiu slujit! Ceea ce este impresionant, El însuşi mare fiind (Dumnezeu), s-a făcut mic (om) şi a spus: «N-am venit (la voi şi între voi) ca să fiu slujit, ci ca să slujesc şi să-mi dau viaţa pentru cei mulţi.»

Papa Francisc – papa surprizelor – impresionează lumea întreagă prin modul său de a-l copia pe Cristos: slujind, fiind modest, umil, cu inima mare şi larg deschisă pentru toţi, mai ales pentru privilegiaţii lui Dumnezeu (săracii, bolnavii, abandonaţii…). În cuvântul pe care l-am luat pe scena din faţa Palatului Culturii, la vizita sa istorică în Iaşi din 1 iunie curent, încheiam mica mea intervenţie spunând: «Cu cât eşti mai mare în ierarhie – fie în Biserică, fie în societatea civilă – cu atât să te faci mai mic, să te umileşti mai mult, să slujeşti mai mult!» Nici lui Dumnezeu şi nici nouă, oamenilor, nu ne plac oamenii aroganţi… Cu cât eşti mai mare, cu atât să te umileşti mai mult. A practica umilinţa nu înseamnă să stai cu capul strâmb, cu fruntea în pământ, să te laşi călcat în picioare de toţi, nu! Umilinţa este o chestiune de adevăr: să recunoşti cu toată sinceritatea cine eşti tu şi cine este El (EL cu majusculă, adică Dumnezeu). «Orice autoritate este de la Dumnezeu», spune Scriptura. El singur este mare. A recunoaşte supremaţia lui Dumnezeu şi a te comporta în consecinţă, imitându-l pe El, asemenea Sfântului Părinte Francisc, iată care este adevărata menire a «şefului» (a bossului, a celui mare). Iată şi motivul pentru care am ales ca moto pe stema mea episcopală cuvintele din imnul «Gloria» de la sfânta Liturghie: «TU SOLUS DOMINUS!» (Tu singur Domn).” Și a încheiat spunând: „Vreau să fiu episcop al Bisericii slujind! Vreau să fiu un păstor bun al Diecezei de Iaşi! Îl rog pe Dumnezeu (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) să mă ajute. Vă rog şi pe dumneavoastră să mă ajutaţi, mai ales prin rugăciune. Încep în mod oficial ministerul meu de slujire astăzi: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”

Sursa: ercis.ro


Actualitatea creştină, nr. 9/2019, Anul XXX, p. 3-4.

Show Buttons
Hide Buttons