Capitolul al VI-lea din Amoris laetitia oferă celor care lucrează în pastoraţia familiei sugestii privitoare la pregătirea logodnicilor la căsătorie, însoțirea cuplurilor în primii ani de căsătorie, grija faţă de familiile rănite.
Papa Francisc reafirmă că familiile nu sunt doar obiect, ci și subiect al evanghelizării deoarece lor le este cel mai la îndemână să transmită „Evanghelia familiei”. Ca mărturia lor să fie cât mai rodnică au nevoie de sprijinul persoanelor consacrate, deşi, observă papa, miniștrii hirotoniți nu au întotdeauna pregătirea necesară (cf. nr. 202). Ar fi de dorit ca seminariștii să aibă o formare adecvată încă de pe băncile seminarului. În acest sens se sugerează o pregătire interdisciplinară atât doctrinară, cât şi psiho-afectivă alături de familii cu experienţă de viaţă şi cu credinţă limpede.
În drumul de pregătire la căsătorie este nevoie de itinerarii care să-i ducă pe logodnici la aprofundarea vieţii de familie, dar şi la introducerea şi integrarea lor în viaţa bisericească şi în viaţa liturgică (nr. 205-215). Însoţirea în primii ani de căsătorie este considerată a fi „urgentă” (nr. 217). Papa spune apăsat că nu s-a ajuns la liman odată cu primirea sacramentului căsătoriei.
E adevărat că, din păcate, sunt cupluri care şi-au construit o crustă strâmtă împrejurul „casei iubirii lor” şi că sunt incapabile să trăiască pragurile iubirii ca să atingă o unire tot mai profundă. Altele au redus legământul conjugal la patul matrimonial, nemaifiind în stare să-şi unească cu adevărat sufletele şi să se bucure de mireasma unei dăruiri profunde. Iată de ce este atât de necesară o pregătire post-matrimonială.
Luând în consideraţie fenomenul alarmant al divorţului, papa observă că fiecare criză poate fi şi o veste bună: anume aceea de a deschide poarta iertării, a împăcării. „Divorțul este rău, iar creșterea numărului de divorțuri este foarte îngrijorătoare. Din acest motiv, fără îndoială, sarcina noastră pastorală cea mai importantă în ceea ce privește familiile este consolidarea iubirii și acordarea de ajutor pentru vindecarea rănilor, astfel încât să putem preveni răspândirea acestei drame în epoca noastră” (nr. 246).
Ultima parte a capitolului se intitulează „Când moartea își înfige boldul său”. Papa consideră că este nevoie de o reînnoită atenție pastorală atunci când moartea bate la uşă şi ne răpeşte pe cineva drag: toate familiile, fără excepție, trec prin experienţa doliului şi au nevoie de însoțire.
Căsătoria nu este un con de umbră, nici sfârşitul (ori mormântul) iubirii. Căsătoria binecuvântată este începutul iubirii. Astfel se deschide calea către o iubire şi mai mare.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 11/2021, Anul XXXII, p. 22.
