Poate că n-aş fi ales să scriu despre „îngerii Romei” dacă n-aş vedea zilnic, de la fereastra biroului în care lucrez, imaginea impunătoare a arhanghelului Mihail, care-şi pune sabia la loc în teacă.
De la fereastra locului meu de muncă, pe care l-am numit „biroul cu privelişte”, după expresia la modă „the prestigious corner office”, văd Castel Sant’Angelo, unul dintre cele mai renumite monumente ale Cetăţi Eterne, care a cunoscut „o istorie dintre cele mai complexe şi mai agitate din epoca romană până-n zilele noastre”, după cum explică enciclopedia italiană Treccani.
La origine, mausoleu al împăratului Adrian (Publius Aelius Hadrianus), din dinastia Antoninilor, care a domnit între anii 117 şi 138, monumentul avea să dobândească numele Castel Sant’Angelo începând din anul 590. Potrivit relatărilor vremii, în timp ce Sfântului Grigore cel Mare, papă şi învăţător al Bisericii (cca 540 – 604), conducea o procesiune votivă pentru invocarea încetării epidemiei de ciumă, în vârful monumentului ar fi apărut arhanghelul Mihail, care-şi punea sabia la loc în teacă, semn al domolirii mâniei lui Dumnezeu şi, în consecinţă, al încetării pestilenţei. O primă statuie a arhanghelului cu sabie ar fi fost aşezată deasupra monumentului în amintirea apariţiei miraculoase abia în secolul al XI-lea.
Însă, dincolo de amintirea apariţiei arhanghelului Mihail, considerată de unii o minune, iar de alţii doar o legendă, actualul înger din bronz de pe Castel Sant’Angelo, opera sculptorului flamand Pieter von Verschaffelt, suscită un gând de gratitudine faţă de îngeri, faţă de aceste fiinţe cereşti care se implică neîncetat în ocrotirea noastră. Trudesc pentru noi fără plată, fără concedii sau perioade sabatice. Muncesc în folosul nostru cu normă întreagă, zi şi noapte, când dormim şi când suntem treji. Iar noi? Suntem măcar conştienţi de prezenţa lor în preajma noastră?
Cu siguranţă, Grigore cel Mare nu a fost singurul papă căruia, în îndepărtatul an 590, i s-a arătat arhanghelul Mihail. În timpuri mai recente, la 13 octombrie 1884, în timp ce se ruga, Papa Leon al XIII-lea a avut viziunea înspăimântătoare a pământului învăluit de întuneric şi abis, cu legiuni de demoni năpustite cu furie asupra Bisericii şi a operelor ei, gata să le năruie. Salvarea avea să ajungă după mult timp, după intensificarea rugăciunilor credincioşilor, odată cu venirea arhanghelului Mihail. După terifianta apariţie, Leon al XIII-lea avea să scrie această rugăciune către arhanghelul Mihail: „Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în luptă, fii ocrotitorul nostru împotriva răutăţii şi curselor diavolului! Ne rugăm cu umilinţă ca Dumnezeu să-l stăpânească! Iar tu, principe al oştirilor cereşti, prin puterea dumnezeiască, închide-l în iad pe Satana şi duhurile rele care rătăcesc prin lume ca să ducă sufletele la pierzare. Amin”.
În 1994, la 100 de ani de la compunerea rugăciunii către arhanghelul Mihail, Papa Ioan Paul al II-lea a amintit, la rugăciunea Regina Coeli din 24 aprilie, invocaţia Papei Leon al XIII-lea. Recent, în octombrie 2018, şi Papa Francisc ne-a îndemnat să ne rugăm arhanghelului Mihail, cu rugăciunea Papei Leon al XIII-lea, pentru apărarea Bisericii de atacurile celui rău.
La început de an, îmi îngădui şi eu urarea ca, în 2019, arhanghelul Mihail să vă însoţească în lupta de fiecare zi a vieţii, cu sabia mereu ridicată.
Anca Mărtinaş Giulimondi
Actualitatea creştină, nr. 1/2019, Anul XXX, p. 16.
