Motiv de inspirație pentru clasicii picturii românești

Din cele patru mari Bărății (mănăstirile franciscane de la Târgoviște, București, Câmpulung Muscel și Râmnicu Vâlcea) ale Vicariatului Apostolic al Valahiei dăinuie peste veacuri turnurile bisericilor din București și din Câmpulung Muscel, devenite puncte de reper ale respectivelor orașe. Elanul robust către cer al turnurilor și viața social-religioasă din preajma acestor adevărate obeliscuri valahe i-au determinat pe mari pictori români să le imortalizeze în tumultul vieții de acum circa un secol și jumătate. Turnul din Câmpulung a fost pictat de Carol Popp de Szathmáry (cromolitografie din 1859), Nicolae Grigorescu (cu două tablouri de șevalet, 1867) și Theodor Aman (1890), cu ocazia bâlciului anual de Sfântul Ilie.

Până la 1730, Bărăția din Câmpulung Muscel avea o clopotniță de lemn. În acel an, meșterul N. Wolf dărâmă vechea clopotniță și construiește una nouă, din zid și piatră. Situat în partea de apus a bisericii, noul turn are formă pătrată, cu baza de 5 m şi înălţimea de 13 m până la cornişă. Decoraţiunea exterioară are trei rânduri de arcaturi şi panouri suprapuse. În arcaturile centrale, sub acoperiș, se deschid ferestre spre cele patru zări. Turla, în formă de piramidă ascuțită, cu streșini proeminente, este făcut din șindrilă. Din părțile laterale ale turnului pornesc construcții cu diverse întrebuințări, care delimitează un patrulater de încăperi (chilii), în mijlocul căruia este adăpostită biserica.

În anul 1730, biserica, refăcută în urma distrugerilor pricinuite de incursiunile turcești, și noul turn al Bărăției sunt târnosite de episcopul de Nicopolis ad Hystrum, Nicolae Stanislavič, care-şi stabilise reşedinţa la Craiova. Din păcate, monumentala biserică va fi distrusă șapte ani mai târziu, ocazie cu care și turnul va suferi stricăciuni însemnate.

Din cauza vremurilor tulburi, biserica catolică din Câmpulung și turnul acesteia au putut fi refăcute abia în anul 1760. Cu această  ocazie au fost dărâmate zidurile laterale ale navei bisericii, iar zidul vestic (intrarea în biserică) a fost de asemenea pus la  pământ şi reconstruit unul nou la linia de demarcaţie dintre fosta navată a bisericii şi absida poligonală (altarul). În noua înfăţişare, biserica s-a redus doar la prezbiteriul aceleia târnosite la 1730. De asemenea, între turnul bisericii și intrarea în lăcaș s-a creat un amplu spațiu liber, cu rol de grădină interioară.

La începutul secolului al XX-lea turnul a fost înălțat, construindu-se o cameră specială pentru ceas (orologiu) având cadrane orare pe toate cele patru laturi. În  locul vechiului acoperiș de șindrilă s-a ridicat o fleșă hexagonală, acoperită cu tablă din cupru, care înalță crucea Mântuitorului peste clădirile din jur care, între timp, au crescut și ele.

Investigaţiile arheologice efectuate asupra turnului au scos la iveală, sub tencuială, o veche pictură reprezentandu-l, se pare, pe Sfântul Nicolae. Din păcate, în anul 1958, turnul a fost zugrăvit, iar pictura acoperită.

În deceniul opt al secolului trecut, construcțiile care flancau turnul Bărăției au fost demolate, punând astfel în valoare frumusețea arhitectonică a construcției.

Mons. Ieronim IACOB


Actualitatea creştină, nr. 12/2021, Anul XXXII, p. 33.

Show Buttons
Hide Buttons