MASA DE PAȘTI. Pasca și ouăle „muncite”
Text: Cristina Grigore
Se povestește că Maica Domnului a venit să-și plângă fiul răstignit și a aşezat la poalele crucii un coş cu ouă, care au devenit roşii de la sângele care curgea din rănile lui Isus. Conform Institutului Naţional al Patrimoniului, aceasta este una dintre legendele creştine păstrate în folclorul românesc legate de obiceiul înroşii ouălor de Paşti, nelipsite, în sărbătoarea Învierii Domnului, de pe mesele românilor. Etnologii, însă, consideră că vopsirea ouălor are origini precreştine, când Anul Nou era la echinocţiul de primăvară. Și dacă la alte popoare obiceiurile s-au restrâns ori au dispărut cu totul, la noi, vopsirea ouălor a devenit o artă. Realizarea lor migăloasă, cu diferite tehnici, materiale şi simboluri, a făcut ca ouăle „încondeiate” să fie numite în popor ouă „muncite”.
Ouăle erau vopsite în roşu, la început, simbolizând renaşterea, forţa biruitoare, sângele vărsat de Mântuitorul, ciocnirea ouălor fiind un simbol al jertfei. Cu timpul, culorile şi ornamentele s-au îmbogăţit, ouăle bogat încondeiate nemaifiind destinate consumului, ci decorului. Obiceiul încondeierii este răspândit pe întreg teritoriul țării noastre: în Muntenia și Oltenia ornamentele sunt mai naturale și cu mai puține culori; în Moldova ouăle sunt mai elaborate și colorate; în vest sunt realizate cu modele și culori variate, cu un grad ridicat de fineţe grafică şi cromatică.
Pasca trimite şi ea la ideea biruinţei vieţii asupra morţii, atât prin simbolistica ingredientelor (grâul e simbol al renaşterii), cât și prin forma rotundă (legată de viaţa veşnică, fără început şi fără sfârşit) sau dreptunghiulară (după forma mormântului lui Isus). Și pentru Pască există o legendă, conform etnologilor de la Muzeul Țăranului Român. Umblând Isus cu Apostolii, a ajuns la casa unui gospodar care i-a primit foarte bine, iar la plecare, fără să le spună, le-a pus pâine în traistă. Pe drum, Apostolii l-au întrebat pe Isus când ar cădea Paştele, iar el le-a spus că atunci când vor găsi pâine de grâu în traistele lor. Căutând, au găsit, și de atunci, spune legenda, fac femeile pască. În general gospodinele pregătesc pasca în Sâmbăta Mare, din aluat simplu (poate fi mâncată cu ouă sau cu drob) sau îmbogăţit cu brânză, stafide etc.
Multe superstiţii şi credinţe au ajuns să fie legate de sărbătoarea Paştelui, dar s-au păstrat şi obiceiuri creştineşti: în unele zone, în Noaptea de Înviere, creştinii duc la biserică un coș cu pască și ouă, pentru a fi binecuvântate de preot; de asemenea, se obișnuiește ca în a doua zi de Paști, luni, să se meargă la rudele apropiate pentru a le vesti Învierea Domnului, oferindu-li-se acestora pască și ouă roșii.
[Actualitatea creștină, nr. 4/2016, Anul XXVII, serie nouă, p. 33]
