„În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, deși ușile locului unde se aflau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!»
Zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta.
Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul” (Ioan 20,19-20).
Timpul pascal – timp special pentru a cânta „aleluia”
După ce am sărbătorit cea mai importantă solemnitate a anului liturgic, Paștele Domnului, ne pregătim să celebrăm misterele credinței noastre într-o atmosferă liturgică plină de bucurie în fiecare zi a acestei luni aprilie, în care ni se va reaminti frecvent că, prin Paștele lui Isus, existența noastră este o existență reînnoită, ba chiar recreată. Bucuria pe care credința o aduce în inimile noastre, de fapt, provine din cunoașterea faptului că Domnul a înviat din morți și ne-a îmbrăcat cu viața veșnică.
În acest timp pascal îl sărbătorim pe Cristos, pe Cristos cel înviat, învingătorul morții, pe Cel care dă sens lumii, plinătatea timpului, garanția veșniciei, pe Domnul vieții, cel care este întreaga noastră speranță. Sfântul Augustin spune că timpul pascal este „timpul bucuriei, al păcii și al împărăției, simbolizat de aceste zile de Rusalii (cincizeci de zile), și pe care îl exprimăm cu cântarea lui aleluia…”. Și tot el se întreabă: «Dar ce înseamnă aleluia?» «Lăudați-l pe Domnul»…. Noi nu posedăm încă lauda, noi repetăm în Biserică laudele lui Dumnezeu după înviere, pentru că lauda noastră va fi veșnică după învierea noastră” (Sfântul Augustin, Predici 254,5).
Lauda este expresia bucuriei, a sărbătorii, a cântării și expresia recunoștinței față de cel care este cauza, izvorul bucuriei noastre, pentru că a luminat întunericul dens al existenței noastre cu lumina învierii.
Nu putem face altceva decât să-i cântăm Domnului, să-l sărbătorim și să-i mulțumim pentru că prin învierea Fiului său a inaugurat noua creație.
Întâlnirea cu Cel Înviat aduce pace și bucurie. Așa cum ucenicii „s-au bucurat văzând pe Domnul”, tot așa și Biserica, în laetissimum spatium al Paștelui, se bucură de întâlnirea mistică-sacramentală cu Domnul Înviat.
„Am înviat și de acum sunt pururi cu tine, aleluia; minunată este pentru mine cunoașterea ta, aleluia!” Cu aceste cuvinte ne introduce la Liturghia din ziua Paștelui „antifonul la intrare” (Ps 138,18.5-6), care dă glas lui Isus imediat după învierea sa. Motivul bucuriei pascale și al păcii interioare izvorăște nu numai din credința în învierea Domnului și în prezența sa continuă printre noi, ci și din faptul că, prin sacramentele pascale, am înviat împreună cu El la o viață nouă și nemuritoare.
Este o caracteristică a sărbătorii pascale faptul că întreaga Biserică se bucură de iertarea păcatelor, acordată nu numai celor renăscuți în Sfântul Botez, ci și celor care au fost de mult timp admiși în numărul copiilor adoptați.
Bucuria pascală care străbate întreaga perioadă pascală se manifestă prin cântarea „Aleluia”, ceea ce face ca perioada pascală să fie timpul „Aleluia”, sărbătoarea Bisericii.
Cântarea „Aleluia” se reia în noaptea de Paște, după ce a fost suspendată în timpul perioadei penitențiale a Postului Mare.
Forma liturgică folosită de Biserică intenționează, de asemenea, să celebreze reluarea „Aleluia” în catedrale, când diaconul se adresează episcopului cu aceste cuvinte: „Preasfințite părinte, vă anunț o mare bucurie, «Aleluia».”
Apoi, episcopul însuși sau un alt slujitor potrivit intonează „Aleluia” de trei ori, ridicându-și treptat tonul vocii.
Cântarea „Aleluia”, care nu este niciodată atât de frecventă și solemnă ca în această perioadă, încheie Liturghia în zilele din octava Paștelui; de asemenea, expresia este intercalată cu psalmul responsorial „Aleluia” și caracterizează aproape toate antifoanele Oficiului Divin.
Acestei expresii liturgice abundente de bucurie trebuie să-i corespundă în inimile credincioșilor darul adevăratei bucurii pascale, trezită de acțiunea Duhului Sfânt, pe care Domnul înviat îl revarsă asupra Bisericii sale în mod cu totul special în acest timp sfânt.
Caracteristica bucuriei este nota dominantă a Timpului Pascal. Pe tot parcursul său vom fi însoțiți la liturgia Bisericii de un verset din Psalmul 118 care ne invită la cântarea bucuriei: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul; să ne bucurăm și să ne veselim în ea” (v. 24).
Paștele înseamnă bucurie
Paștele este sărbătoarea victoriei vieții asupra morții. Paștele este sărbătoarea bucuriei, pentru că Isus a înviat din morți.
Cu toții suntem în căutarea fericirii, chiar dacă mai devreme sau mai târziu întâlnim momente și situații de durere și suferință, până la evenimentul tragic și inevitabil al morții. Câte nedreptăți, câte nenorociri, câte știri negative ne bombardează în fiecare zi! Cum putem fi bucuroși, senini, optimiști, plini de speranță și curaj? Ce putem face pentru ca viața noastră să fie plină de bucurie? Ce sens are bucuria noastră, dacă nu cel al unei mari naivități, care ne închide ochii în fața realității vieții?
Este adevărat totuși că există lucruri frumoase în viața noastră, cum ar fi prietenia, dragostea unei persoane, frumusețea naturii, arta, succesul, cariera, distracția…
Toate aceste lucruri ne oferă câteva clipe de fericire, dar sunt de scurtă durată și nu ajung în adâncul nostru, să ne ofere o bucurie adevărată.
Timp de cincizeci de zile, până la Rusalii, Biserica celebrează sărbătoarea Paștelui.
Paștele înseamnă trecere: trecerea de la frigul iernii la căldura primăverii; trecerea, pentru poporul evreu, de la sclavie la libertatea din Țara Făgăduinței; trecerea pentru noi, creștinii, de la moarte la învierea lui Isus.
Noi, care credem în Învierea lui Isus, nu mai putem fi bărbați și femei triști, descurajați, fără speranță, pesimiști.
Creștinismul nu este religia Crucii, ci a lui Cristos care a murit și a înviat. Crucea este o trecere; Învierea, în schimb, este pentru totdeauna, este speranța că și noi vom învia. Într-adevăr, suntem siguri de acest fapt, că vom învia împreună cu Cristos la viața adevărată, la viața veșnică în brațele lui Dumnezeu. Și aceasta trebuie să fie motiv de maximă bucurie!
Tuturor cititorilor revistei Actualitatea creștină le adresez urarea ca să trăiască în atmosferă de bucurie creștină Timpul Pascal.
Cristos a înviat! Aleluia!
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 4/2024, Anul XXXV, p. 3-4.