De-a lungul istoriei Bisericii, nu puțini credincioși s-au întrebat, uneori cu mirare, de ce cele patru Evanghelii nu consemnează în mod explicit o întâlnire a Domnului Înviat cu Sfânta Sa Maică. Întrebarea nu este una de îndoială, ci mai degrabă de iubire: cum ar fi fost posibil ca Fiul, biruitor asupra morții, să nu împărtășească mai întâi bucuria Învierii cu aceea care i-a fost alături de la Betleem până la Golgota?
Răspunsul poate fi găsit, paradoxal, chiar în tăcerea Scripturii. Uneori, ceea ce este esențial nu mai are nevoie de cuvinte. Dacă Domnul „s-a arătat deodată la cinci sute de frați”, după mărturia Sfântului Paul (1 Cor 15,6), cum ar fi putut să o ocolească pe Mama sa? Tradiția Bisericii păstrează ecouri ale unei astfel de întâlniri, iar logica iubirii ne conduce spre același adevăr: Maria a trăit bucuria Învierii într-un mod unic, tainic și deplin.
Ea, care a păstrat credința neclintită în ceasul întunericului, când chiar și apostolii au fost încercați de teamă și îndoială, a fost pregătită să primească lumina dimineții pascale cu o inimă deja deschisă. Credința ei nu a avut nevoie de dovezi, pentru că ea nu s-a clătinat niciodată. Astfel, Învierea nu a fost pentru Maria o surpriză, ci împlinirea unei așteptări pline de încredere.
După Înălțarea Domnului, o regăsim pe Maria în mijlocul comunității apostolice, stăruind în rugăciune și așteptând venirea Duhului Sfânt. Prezența ei în Cenacol nu este întâmplătoare: ea devine inima rugătoare a Bisericii născânde, model de credință, de ascultare și de speranță. În jurul ei, apostolii învață din nou să creadă, să aștepte și să se încreadă în promisiunile lui Dumnezeu.
În lumina acestui mister, Biserica a înțeles treptat să o contemple pe Maria nu doar în legătură cu Nașterea Domnului, ci și în strânsă comuniune cu Misterul Pascal. De aceea, tradiția liturgică o prezintă în timpul pascal ca Maică a luminii, Izvor al vieții, Prezență în Cenacol și Regină a Apostolilor. Toate aceste titluri ne ajută să pătrundem mai adânc în rolul ei în istoria mântuirii și în viața noastră spirituală.
În acest context se înscrie și frumusețea lunii mai, consacrată în mod tradițional Maicii Domnului. Nu este o alegere întâmplătoare. Luna mai coincide, în mare parte, cu timpul pascal – acel timp al bucuriei, al luminii și al vieții noi. Natura însăși pare să participe la această celebrare: pomii înfloresc, câmpurile se înverzesc, zilele se lungesc, iar lumina devine mai caldă și mai blândă. Este ca și cum întreaga creație ar intona un „Aleluia” prelungit.
Această armonie dintre natură și liturgie ne ajută să înțelegem mai bine de ce Maria este numită „Trandafirul mistic”. Ea este imaginea cea mai curată a creației răscumpărate, locul în care harul lui Dumnezeu a rodit fără piedici. Așa cum trandafirul este considerat regina florilor, tot astfel Maria este cea mai frumoasă floare a omenirii, în care frumusețea naturii și frumusețea harului se întâlnesc în mod desăvârșit.
Maria este, așa cum spune Litania lauretană, Rosa Mystica, Trandafirul tainic, floarea lunii mai. Cardinalul Newman, în reflecțiile sale asupra acestei invocații, surprinde această realitate cu o sensibilitate aparte: „Maria este cea mai frumoasă floare care a fost vreodată văzută în lumea spirituală. Prin puterea harului lui Dumnezeu, din acest pământ sterp și pustiu au înflorit flori de sfințenie și glorie. Iar Maria este Regina lor. Ea este Regina florilor spirituale; și de aceea este numită Trandafir, căci trandafirul este numit pe bună dreptate cea mai frumoasă dintre toate florile” (Meditații și devoțiuni: luna mai).
În această imagine delicată se concentrează întreaga taină a prezenței Mariei în viața Bisericii. Ea nu este doar un model îndepărtat, ci o prezență vie, care face să înflorească în sufletele noastre semințele harului. Așa cum trandafirul răspândește parfum fără zgomot, tot astfel Maria lucrează în taină, conducându-ne spre Fiul ei.
Simbolismul trandafirului este bogat: el vorbește despre iubire, frumusețe, dar și despre jertfă și fragilitate. În tradiția creștină, el a devenit semn al paradisului și al unirii cu Dumnezeu. În acest sens, Maria este trandafirul din care a răsărit Cristos, Floarea vieții. Prin ea, iubirea lui Dumnezeu a devenit vizibilă și apropiată de oameni.
De aceea, și devoțiunea rozariului capătă o semnificație aparte: fiecare rugăciune devine un trandafir oferit Maicii Domnului, o expresie simplă, dar profundă a iubirii și încrederii. Astfel, sufletul nostru se transformă într-o grădină în care Dumnezeu dorește să locuiască.
Luna mai devine, așadar, o invitație la această grădină interioară. Nu este nevoie de gesturi extraordinare; uneori, câteva clipe de liniște, o rugăciune rostită cu credință sau o simplă prezență în fața lui Dumnezeu sunt suficiente pentru a redescoperi pacea.
În această lună, luna Mariei, suntem chemați să petrecem câteva clipe în plus în grădina de trandafiri a devoțiunii mariane, căci acolo i-a plăcut și încă îi place lui Cristos să locuiască în parfum.
Astfel, trăind Timpul Pascal și frumusețea acestei luni, suntem invitați să trăim în comuniune cu Maica Domnului, așa cum au făcut apostolii în Cenacol: în rugăciune, în speranță și în așteptare. La școala ei, învățăm să devenim purtători de lumină și martori ai Învierii.
A dedica luna mai Mariei nu înseamnă doar a-i aduce flori sau a rosti rugăciuni în cinstea ei. Înseamnă, mai ales, a dori să-i urmăm pașii și să ne lăsăm formați la „școala” ei. Maria rămâne pentru fiecare credincios un model viu de credință statornică, de tăcere rodnică, de slujire discretă și de smerenie autentică. Ea ascultă cu inimă deschisă, mijlocește cu iubire și mângâie cu gingășie. Rugându-ne ei, învățăm să-L iubim mai profund pe Isus și, în același timp, descoperim tot mai mult frumusețea de a iubi Biserica, al cărei chip matern îl reflectă.
Luna mai devine astfel un timp de har, un prilej privilegiat de a redescoperi locul central al Mariei în viața noastră spirituală. Ea ne însoțește în luptele zilnice, ne ocrotește în încercări și ne călăuzește, cu răbdare, pe drumul sfințeniei. Prezența ei maternă aduce pace inimii, limpezește gândurile și dă sens pașilor noștri.
Tuturor celor care lună de lună deschideți și parcurgeți paginile revistei Actualitatea creștină vă doresc ca lumina Învierii să vă umple inimile de pace și speranță, iar Maica Domnului, Trandafirul Mistic, să vă ocrotească și să vă călăuzească pașii în fiecare zi.
Cu binecuvântarea noastră arhierească,
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 5/2026, Anul XXXVII, p. 3-4.
