„Școlile bune sunt rodul nu atât al unor legi solide, cât al profesorilor buni care, excelent pregătiți și instruiți în materiile pe care le predau și posedând calitățile intelectuale și morale cerute de rolul lor atât de important, nutresc o iubire autentică față de copiii/tinerii încredințați lor.”
Papa Pius al XI-lea, Enciclica Divini illius magistri, 1929
Cum ar arăta școlile și universitățile noastre dacă fiecare profesor ar reflecta în mod constant asupra importanței profesorului reflexiv și a calităților sale? Iată o temă de aprofundat de către toți profesorii, mai ales pe timpul vacanței de vară. Creșterea calității învățământului nu depinde de respectarea cu sfințenie a unor șabloane învechite sau de directivele trasate de minister. Când elevi care își încheie studiile ca șefi de promoție afirmă cu frustrare și chiar durere că au petrecut ani de zile învățând pentru note și validare academică și realizează că au dobândit cunoștințe, nu și valori, sub nicio formă nu ar trebui să ne grăbim să considerăm asemenea afirmații ca nefondate.
În educație, performanță au făcut și reușesc să facă acele cadre didactice conștiincioase pentru care o continuă autoevaluare sinceră, riguroasă a fost și rămâne o prioritate firească ce are la bază dorința constantă de a (se) dărui mai mult elevilor. În educație, adevăratul profesionist este cel care dedică mult timp reflecției asupra propriilor procese de învățare și predare și înțelege pe deplin importanța evoluției personale. Prin autoobservație și analiză critică a acțiunilor și deciziilor sale, profesorul reflexiv înțelege impactul acestora asupra evoluției și a rezultatelor elevilor. Cum pot să-mi îmbunătățesc predarea? Cum pot să-mi susțin mai bine elevii? – sunt întrebări pe care profesorul reflexiv și le pune mereu.
Creșterea calității în educație este asigurată, în primul rând, de profesori care dau dovadă de responsabilitate, dinamism didactic, de empatie și iubire autentică față de elevi/studenți, de flexibilitate, creativitate, autonomie și chiar curaj. Astfel de profesori sunt deschiși la noi idei și tehnici eficiente, pe care le și integrează în procesul educațional în funcție de nevoile specifice ale elevilor, creând astfel un mediu de învățare sigur și stimulant care încurajează explorarea, creativitatea, gândirea critică și participarea activă. Ei nu sunt reticenți față de utilizarea la ore a tehnologiei în mod benefic pentru a spori (atunci când este necesar) atenția, angajamentul și interactivitatea în clasă. Pe scurt, profesorii reflexivi apelează la diverse metode și practici pentru a-și evalua și îmbunătăți constant activitatea didactică. Iar pentru ei, nu doar colaborarea și feedbackul colegial sunt importante, ci și perspectiva și vocea elevilor.
Niciun profesor nu le știe pe toate! Astăzi există multiple oportunități pentru ca cei care activează în domeniul educației să-și continue dezvoltarea profesională și personală prin îmbogățirea cunoștințelor și dezvoltarea abilităților. Dragi profesori, în învățământ nu e loc pentru rigiditate și stagnare.
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr. 8/2024, Anul XXXV, p. 16.
