Mesajul central al Evangheliei
Suplimentul Donne Chiesa Mondo, noiembrie 2021, p. 22-23
Dacă ar fi să rezumăm mesajul Evangheliei, ar suna așa: Isus ne spune că Dumnezeu e Tatăl nostru. S-a calculat că în Evanghelii Isus folosește de 170 de ori cuvântul „tată”. Adică: suntem ai cuiva, viața noastră are un temei, suntem doriți, doriți de la început. Sfântul Paul spune: „Nu ați primit un duh de sclavi, ci un duh de copii prin care strigăm: Abba, Tată!”
Paul intuiește că cea mai mare maturitate a vieții spirituale e să lăsăm Duhul să-și facă atât de mult loc în inimile noastre, încât să-l chemăm cu cel mai drăgăstos nume pe care i-l dă un copil tatălui său. Eram odată la Ierusalim; un băiețaș de vreo patru ani mergea de mână cu tatăl său și i-a zis: abba! M-a uimit. Abba nu e doar echivalentul lui „tată”, e și mai intim, un fel de „tati, tăticuțule”. În exemple și pilde, Isus folosește constant cuvinte care arată clar cum să înțelegem paternitatea. Când ucenicii săi îi cer să-i învețe să se roage, el le răspunde cu celebra rugăciune Tatăl nostru…
Dar fiecare metaforă are o limită: experiența noastră. Numai dacă ai avut o experiență pozitivă a paternității poți înțelege cuvântul lui Isus. Altfel, în loc să ajute la apropierea de Dumnezeu, metafora poate deveni obstacol. Observația e valabilă și în cazul lui Isus. El a avut cu siguranță o experiență pozitivă a paternității umane, singura în măsură să justifice folosirea atât de abundentă a cuvântului „tată” pentru a ni-l explica pe Dumnezeu. De aceea, ar fi greșit să credem că figura lui Iosif din Nazaret e o figură marginală. El nu apare decât în Evangheliile după Luca și Matei, și nici un singur cuvânt nu ni s-a transmis de la el, dar ce vorbește în acest om sunt alegerile lui, faptele lui, prezența lui acolo. Și am putea spune că nici nu e nevoie să vorbească, deoarece Isus însuși îi va da constant cuvântul tocmai prin acel fir al paternității care îi traversează întreaga predicare din cei trei ani de viață publică.
Iosif, tatăl adoptiv, este cel care i-a dat lui Isus o experiență pozitivă a paternității și care l-a ajutat să devină conștient de adevăratul său Tată, Dumnezeu, în cel mai bun mod posibil. În acest sens, tema paternității, în propovăduirea lui Cristos, este o temă imensă.
(Traducere și adaptare de Liana Gehl după Luigi Maria Epicoco)
Paternitate în devenire
De ani de zile asistăm la o transformare a figurii paterne ca urmare a rolului nou și diferit asumat de femei în familie și în societate, precum și a modului de a trăi maternitatea. Adesea, paternitatea este astfel provocată și pusă sub semnul întrebării, făcută aproape pleonastică de biotehnologie.
La încheierea anului dedicat Sfântului Iosif, și la mijlocul anului Amoris laetitia, suplimentul Donne Chiesa Mondo a decis să consacre un număr special figurii tatălui. Se deschide astfel spațiu pentru reflecție, căutare, pentru o viziune care să inspire paternități mai conștiente, nici rigide, nici fluide, dar vii și dătătoare de viață.
(Donne Chiesa Mondo, noiembrie 2021, p. 22-23)
Actualitatea creştină, nr. 1/2022, Anul XXXIII, p. 7.
