Să fim mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu alături de cei bolnavi
Luna februarie a fiecărui an ne prezintă două zile speciale pentru viața Bisericii: Ziua Vieții Consacrate la 2 februarie şi Ziua Mondială a Bolnavului la 11 februarie. Sunt două ocazii fericite, care ne cheamă să descoperim cele două daruri de care dispune Biserica din plinătatea iubirii lui Dumnezeu.
Cu profunda sa viziune pastorală, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a ținut să ofere întregii Biserici, pe lângă altele, şi aceste două dimensiuni ale vieții spirituale: consacrarea vieții pentru slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui, şi suferința ca o ofertă pe care persoanele pline de credință o pot adăuga la jertfa lui Cristos, pentru binele şi mântuirea lumii.
Cele două zile, deși diferite ca timp şi conținut liturgic, sunt legate între ele şi, într-o anumită măsură, sunt complementare, căci darul vieții consacrate este un instrument providențial pentru cei în suferință, iar încercarea prin care trec cei bolnavi şi suferinzi reprezintă nu numai un domeniu de exercitare a iubirii creștine, ci şi un mijloc de sfințire şi mântuire pentru cei încercați de suferință, care se oferă cu credință şi iubire pentru binele general al Bisericii şi al mântuirii lumii.
Doresc ca în acest număr al revistei Actualitatea creștină să îndrept atenția tuturor, dar mai ales a celor aflați în suferință, asupra „misterului” ei.
Suferința este un mister care presupune ascultare, tăcere, prezență, uimire, căutarea sensului. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, după atâtea suferințe, trăite de el în primă persoană, printre care și atentatul din Piața Sfântul Petru în anul 1981, și-a așternut în scris reflecțiile în Scrisoarea enciclică Salvifici doloris (1984), unde a povestit suferința, a lămurit-o, a explicat-o, spunând clar că dacă este trăită cu Cristos răstignit, mort și înviat, se transformă într-un bine spiritual pentru Biserică și pentru om prin dezvăluirea bogățiilor Răscumpărării și ale harului. Suferința este în mod paradoxal o vocație de viață. Ce să faci când boala și durerea te împiedică să vorbești? „Suferința aparține cu siguranță misterului omului.”
În Mesajul adresat pentru cea de a XXX-a Zi Mondială a Bolnavului din acest an, Papa Francisc pune în centru milostivirea ca atitudine fundamentală înaintea bolnavului: „Fiți milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv” (Lc 6,36), cu îndemnul „Fii alături de cei care suferă pe calea carității”.
„Suferința izolează în mod absolut și din această izolare absolută ia naștere apelul la celălalt, invocarea celuilalt.” De aceea „este atât de important să avem alături de noi mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu care, urmând exemplul lui Isus, să toarne uleiul mângâierii și vinul speranței pe rănile bolnavilor” (nr. 2).
Dar cum să turnăm acest ulei al mângâierii și vinul speranței pe rănile bolnavilor?
Vă propun cuvintele extraordinar de pătrunzătoare ale Venerabilului episcop italian Tonnino Bello, mort în faimă de sfințenie, pe care le-a adresat bolnavilor din dieceza sa, în luna februarie 1993, cu două luni înainte de a muri el însuși din cauza unui cancer sever.
Trebuie să precizez că boala l-a lovit brusc pe episcop. Nu s-a descurajat și după ce a fost operat prima dată la stomac, el a revenit la ritmul lui pastoral. Dar apoi boala a revenit cu o virulență deosebită și tratamentele nu au folosit. Venerabilul episcop și-a făcut din patul de durere un „altar incomod” de la care a continuat să îndemne, să încurajeze, să stea alături de poporul său, pe care l-a iubit din prima clipă și pe care acum continua să-l slujească. Slăbit în trup, spiritul lui însă era mai viu și mai sensibil ca niciodată. Cei care au avut ocazia să se apropie de el în acele zile păstrează ca o „relicvă” gesturile, cuvintele, tăcerea sa:
„Astăzi sărbătorim ziua bolnavilor… Aș vrea să vă ofer câteva reflecții, așa cum vi le poate oferi un coleg de-al vostru. Pentru că și eu sunt în acest an, împreună cu voi, părtaș la acest mister al suferinței care mă onorează și mă face fericit pentru că mă apropie de Isus Cristos.
Fără durerea lui Cristos și a fraților săi, lumea și-ar pierde echilibrul. Vedeți, vă spun un lucru. Dacă noi ar trebui să lăsăm crucea pe care suntem bătuți în cuie (dar nu învinși), lumea s-ar dezechilibra. E ca și cum ar lipsi oxigenul în aer, sângele în vene, somnul în timpul nopții.
Suferința ține lumea în picioare din punct de vedere spiritual. În aceasta, Isus este capul nostru. El, pironit de o parte a crucii, și noi pironiți pe cealaltă parte a crucii.
Isus, oricum, este în mijlocul nostru. Poate fi atins. Iar când avem nevoie de El nu este necesar să strigăm: este suficient să-l chemăm, pentru că este chiar în spatele nostru. El stă alături de noi când strigăm din cauza durerii, sau suntem sub anestezie, sau nu reușim să stăm locului, nici chiar pe o saltea de lână sau pe un pat de pene.
Isus este alături de noi și ne spune că ne iubește și că ne vrea binele. De o parte este El. De cealaltă parte este ea, Maria, mama noastră plină de iubire, regina bolnavilor, Salus infirmorum: cea care vine în ajutorul nostru și pune mâna pe fruntea fiilor ei cuprinsă de febră și simte imediat temperatura fără a avea nevoie de termometre. Și nu trebuie să ne întrebe despre starea noastră de sănătate, pentru că o poate intui privindu-ne în ochi.
Așadar, curaj tuturor! Domnul Isus este cu noi. Mulți prieteni sunt alături de noi. Ei ne iubesc.
Să nu ne fie frică de singurătate! Pentru că în lume nu a secat încă rădăcina bună a sufletelor generoase.
Pentru a trăi cu credință situația noastră dureroasă, să ne amintim că boala nu este rodul păcatelor noastre personale. Cineva ar putea să gândească asta și să spună: «Doamne, ce am făcut ca să merit toate acestea?»
Domnul nu dă suferință și durerea în funcție de meritele și nemeritele unei persoane. Tot ceea ce privește suferința este un mister care ne depășește și care trece dincolo de noi.”
La aceste îndemnuri ale Venerabilului episcop adaug cuvintele Papei Francisc din finalul Mesajului pentru Ziua Bolnavului din acest an:
„Dragi frați și surori, îi încredințez pe toți bolnavii și familiile lor mijlocirii Preacuratei, Vindecarea celor bolnavi. Uniți cu Cristos, care ia asupra sa suferința lumii, să găsească sens suferinței, mângâiere și încredere. Mă rog pentru toți lucrătorii din domeniul sănătății pentru ca, bogați în milă, să ofere pacienților, împreună cu îngrijirile corespunzătoare, apropierea lor fraternă. Le transmit tuturor binecuvântarea apostolică.”
Tuturor vă doresc sănătate și Maica Domnului de la Lourdes să fie alături de toți cei care sunteți în suferință!
Cu afecțiune părintească,
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 2/2022, Anul XXXIII, p. 3-4.
