Timpurile par a fi deosebit de tulburi. Evenimentele se petrec în jurul nostru într-un ritm greu de anticipat și de urmărit. Schimbările care se petrec la nivel mondial, ca și la nivel național, ne-au luat prin surprindere, trezind în inimile noastre îngrijorare. Ne preocupă să știm ce se petrece acum, după cum ne preocupă să știm ce se va petrece mâine. Or, tulburările produse de conflictele armate și de crizele politice sau economice par să nu aibă oamenii cei mai capabili să le gestioneze.
Și totuși, istoria ne arată că au mai existat astfel de timpuri. Unele au fost poate chiar mai grele. Au rezistat cei care au avut repere înrădăcinate în speranță. Tocmai de aceea Sfântul Părinte Papa Francisc ne oferă, în scrisoarea prin care inițiază Jubileul anului 2025, rațiunile fundamentale ale speranței, însoțindu-le de sugestii de punere în practică. Potrivit Sfântului Părinte, de speranța creștină au nevoie mai ales deținuții, bolnavii, tinerii, migranții, bătrânii, săracii și chiar țările sărace.
Itinerariul jubiliar al speranței este luminat și de Misterul Pascal pe care Biserica îl celebrează de-a lungul Postului Mare, pe care îl începem în aceste zile și care va culmina cu celebrarea Învierii glorioase a Mântuitorului.
Toate aceste momente de har evocă, în fond, lucrarea lui Dumnezeu în lume, o lucrare providențială. În acest sens, autorul Psalmului 80 cântă în poemul său experiența lui și a poporului lui în ceea ce privește fidelitatea și atașamentul față de Domnul. Cât timp poporul s-a atașat de El, s-a bucurat din plin de binecuvântările sale. Când, în schimb, s-a îndepărtat de El i-a încălcat poruncile, s-a hrănit cu pâinea suspinelor și a ajuns batjocura celorlalte popoare. Autorul spune: Păstor al lui Israel, ascultă, tu, care îl călăuzești pe Iosif ca pe o turmă, tu, care șezi peste heruvimi, arată-te în strălucirea ta… Tu i-ai hrănit cu pâinea suspinelor și i-ai adăpat cu prisosință cu lacrimi. Ne-ai făcut de batjocura vecinilor noștri și dușmanii noștri râd de noi. Dumnezeule Sabaot, întoarce-ne, fă să strălucească fața ta și vom fi mântuiți! … Mâna ta să fie peste omul dreptei tale, peste fiul omului, pe care l-ai întărit pentru tine. Atunci nu ne vom mai abate de la tine, tu ne vei da viață și vom invoca numele tău.
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 3/2025, Anul XXXVI, p. 24.
