Prin scrisoarea apostolică în motu proprio intitulată Antiquum ministerium, din 10 mai, Papa Francisc a instituit slujirea laicală de catehet. Între timp a fost publicat Ritul de instituire a cateheților, care a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2022. Această nouă publicație este însoțită de o scrisoare semnată de Mons. Arthur Roche, prefectul Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor și adresată președinților Conferințelor episcopale.
Scrisoarea începe prin a aminti două scrisori apostolice în formă de motu proprio ale Papei Francisc cu privire la tema slujirilor instituite. Prima dintre ele, Spiritus Domini, din ianuarie 2021 „a modificat canonul 230 § 1 din Codul de drept canonic referitor la accesul femeilor la slujirea instituită de lector și acolit”. Cea de-a doua a fost menționată mai sus.
În scrisoarea Mons. Roche se mai spune: „Publicarea Ritului de instituire a cateheților (…) oferă o nouă oportunitate de reflecție asupra teologiei slujirilor, cu scopul de a ajunge la o viziune organică a diferitelor realități ministeriale”.
Apoi se precizează: „Prezenta Editio typica poate fi adaptată cu ușurință de către Conferințele episcopale, care au sarcina de a clarifica profilul și rolul cateheților, de a le oferi cursuri de formare adecvate, de a forma comunitățile pentru a înțelege slujirea lor”.
De asemenea, se mai spune că scrisoarea „vrea să ofere o contribuție la reflecția Conferințelor episcopale, propunând câteva note cu privire la slujirea de catehet, la condițiile cerute și la celebrarea ritului de instituire”.
Vorbind despre slujirea de catehet, Mons. Arthur Roche arată că aceasta este, așa cum spune Papa Francisc în Antiquum ministerium, o „slujire stabilă adusă Bisericii locale potrivit cu nevoile pastorale identificate de către Ordinarul locului, dar exercitată în manieră laică așa cum o cere natura însăși a slujirii”.
Mai departe se menționează că slujirea de catehet este o „slujire laică fondată pe condiția baptismală comună și preoția regală primite în Sacramentul Botezului” și că este „în mod esențial distinctă de slujirea rânduită primită în Sacramentul Preoției”.
Caracterul de stabilitate al slujirii de catehet nu este diferit de cel al altor slujiri instituite. Stabilitatea exprimă faptul că această slujire „este prezentă în mod stabil în Biserică și de asemenea afirmă că laicii care au vârsta și calitățile (darurile) determinate prin decretul Conferinței episcopale pot fi asumați în mod stabil (precum lectorii și acoliții) în slujirea de catehet: aceasta se face prin ritul de instituire, care, în consecință, nu poate fi repetat. Totuși, exercitarea slujirii poate și trebuie să fie reglementată în termeni de durată, conținut, modalități de către fiecare dintre Conferințele episcopale în funcție de nevoile pastorale”.
Cateheții sunt chemați „să fie coresponsabili în Biserica locală pentru vestirea și transmiterea credinței, exercitând acest rol în colaborare cu slujirile hirotonite și sub conducerea lor”. În continuare, scrisoarea citează un pasaj din exortația apostolică Catechesi tradendae a Papei Ioan Paul al II-lea: „A catehiza înseamnă, într-un oarecare fel, a conduce pe cineva spre scrutarea acestui mister în toate dimensiunile. […] Înseamnă a descoperi în Cristos întregul plan al lui Dumnezeu care se împlinește în El. Înseamnă a căuta înțelegerea semnificației gesturilor și a cuvintelor lui Cristos, a semnelor înfăptuite de El, deoarece ele ascund și revelează misterul său în același timp. În acest sens, scopul definitiv al catehezei este de a pune pe cineva nu numai în contact, ci în comuniune, în intimitate, cu Isus Cristos: numai El poate conduce la iubirea Tatălui în Duhul și poate să ne facă să participăm la viața Sfintei Treimi.”
Scrisoarea evidențiază faptul că termenul „catehet” „indică realități diferite în funcție de contextul eclezial în care este folosit”. Astfel, „cateheții din teritoriile de misiune se deosebesc de cei care lucrează în Bisericile de veche tradiție”. De asemenea, „diferitele experiențe ecleziale determină și caracteristicile și modurile de acțiune foarte diferite, astfel încât este dificil să se dea o descriere unitară și sintetică”.
Există „două mari tipuri de modalități de a fi cateheți. Unii au misiunea specifică a catehezei, alți misiunea mai largă de a participa la diferite forme de apostolat, în colaborare cu miniștrii hirotoniți și ascultând de îndrumările lor. Caracterul concret al realității ecleziale (Biserici de veche tradiție, Biserici tinere; mărimea teritoriului; numărul miniștrilor hirotoniți; organizarea pastorală…) determină afirmarea unui tip sau a altuia”.
În scrisoare se mai precizează faptul că „nu toți cei care sunt numiți «cateheți» și care îndeplinesc o slujire de cateheză sau de colaborare pastorală trebuie să fie instituiți”. În continuare sunt enumerate diferite categorii de persoane care nu ar trebui să fie instituite drept cateheți: candidații la diaconat sau prezbiterat, deoarece slujirea de catehet este o slujire laică și este în mod esențial distinctă de slujirea hirotonită care este primită cu Sacramentul Preoției; cei care îndeplinesc o slujire destinată în mod exclusiv membrilor unei mișcări ecleziale; profesorii de religie din școli.
Cu privire la cei care însoţesc iniţierea copiilor şi a adulţilor, nici aceştia nu trebuie neapărat să fie instituiţi în slujirea specifică, ci trebuie să primească la începutul fiecărui an catehetic „un mandat eclezial public care să le încredințeze această funcție indispensabilă”.
În scrisoare se mai spune: „Nu toți cei care pregătesc copiii, tinerii și adulții la inițiere trebuie să fie instituiți cateheți: discernământul episcopului îi poate chema pe unii dintre ei, potrivit cu capacitățile lor și cu nevoile pastorale, fie la slujirea de lector, fie la cea de catehet.
Participarea lor activă la riturile de inițiere creștină a adulților exprimă importanța slujirii lor. În faza precatehumenală, cateheții colaborează cu păstorii, garanții și diaconii pentru a găsi formele cele mai coerente ale primei vestiri a Evangheliei, sensibilizând la credință și la convertire; ajută la discernerea semnelor exterioare ale dispozițiilor celor care așteaptă să fie admiși la catehumenat. În această fază, realizează o cateheză potrivită, adaptată anului liturgic și bazată pe celebrările Cuvântului lui Dumnezeu, pornind de la care pot să-i aducă pe «catehumeni nu doar la o cunoaștere potrivită a dogmelor și a preceptelor, dar și la o cunoaștere intimă a misterului mântuirii». «Cateheților cu adevărat vrednici și bine pregătiți», episcopii le încredințează celebrarea unor exorcisme minore.
Odată ce catehumenii au fost introduși în sacramentele inițierii creștine, cateheții rămân în comunitate ca martori ei credinței, învățători și mistagogi, însoțitori și educatori disponibili pentru a încuraja în toate modurile viața credincioșilor ca să se conformeze Botezului pe care l-au primit. Sunt de asemenea chemați să găsească metode noi și îndrăznețe de a vesti Evanghelia, care le vor permite să trezească credința în inima celor care nu mai simt nevoia.”
Cateheții sunt „chemați să colaboreze cu slujitorii hirotoniți în diferitele forme de apostolat, exercitând, sub conducerea păstorilor, numeroase funcții”, precum: „conducerea (animarea) rugăciunii comunitare, în particular liturgia duminicală în absența preotului sau a diaconului; asistența bolnavilor; conducerea celebrării înmormântărilor; formarea și îndrumarea altor cateheți; coordonarea inițiativelor pastorale; promovarea umană potrivit doctrinei sociale a Bisericii; ajutorarea săracilor; promovarea raportului dintre comunitate și slujitorii hirotoniți”.
Mons. Roche mai spune în scrisoarea sa că „această amploare și varietate de funcții nu trebuie să surprindă: exercitarea acestei slujiri laice exprimă deplin consecințele Botezului și, în situația particulară a prezenței instabile a slujitorilor hirotoniți, este o participare la acțiunea lor pastorală. Este ceea ce afirmă Codul de drept canonic atunci când prevede posibilitatea de a încredința unei persoane care nu este hirotonită o parte din exercitarea misiunii pastorale într-o parohie, totdeauna sub moderarea unui preot. Este deci necesar să se formeze comunitatea ca ea să nu vadă în catehet un substitut al preotului sau al diaconului, ci mai degrabă un credincios laic care își trăiește botezul într-o cooperare și o coresponsabilitate rodnică cu slujitorii hirotoniți, pentru ca pastorația lor să poată atinge pe toată lumea”.
Scrisoarea mai precizează că „revine Conferințelor episcopale să clarifice profilul, rolul și formele cele mai coerente pentru exercitarea slujirii de cateheți pe teritoriul competenței lor, în linia a ceea ce este indicat în motu proprio Antiquum ministerium. Programe de formare adecvată pentru candidați trebuie să fie stabilite. În sfârșit, trebuie de asemenea vegheat la pregătirea comunităților astfel încât să înțeleagă sensul slujirii”.
În scrisoare sunt enunțate condițiile cerute pentru slujirea de catehet și se precizează că episcopul diecezan este cel care trebuie „să discearnă chemarea la slujirea de catehet evaluând necesitățile comunității și capacitățile candidaților”. La slujirea de catehet pot accede „bărbații și femeile care au primite sacramentele inițierii creștine și care au prezentat o cerere scrisă în mod liber și semnată de episcopul diecezan”.
Descriind condițiile cerute, motu proprio Antiquum ministerium afirmă: „Este bine ca la slujirea instituită de catehet să fie chemați bărbați și femei cu profundă credință și maturitate umană, care să aibă o participare activă la viața comunității creștine, care să fie capabili de primire, generozitate și viață de comuniune fraternă, care să primească necesara formare biblică, teologică, pastorală și pedagogică pentru a fi comunicatori atenți ai adevărului credinței și care să fi maturizat deja o prealabilă experiență de cateheză (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Decretul Christus Dominus, 14; CIC, can. 231 § 1; CCEO, can. 409 § 1). Este cerut să fie colaboratori fideli ai preoților și diaconilor, disponibili să exercite slujirea unde ar fi necesară și animați de un adevărat entuziasm apostolic.”
Referitor la celebrarea ritului de instituire a slujirii de catehet, în scrisoare se spune că aceasta este conferită de către episcopul diecezan sau de către un preot delegat de el, în timpul Liturghiei sau în timpul unei celebrări a Cuvântului lui Dumnezeu. De asemenea, se precizează că „structura ritului prevede, după Liturgia Cuvântului, un îndemn, o invitație la rugăciune, un text de binecuvântare și înmânarea crucifixului”.
În finalul scrisorii, Mons. Arthur Roche citează cuvintele Papei Paul al VI-lea din exortația apostolică Evangelii nuntiandi: „Simțim o mare bucurie când vedem o mulțime mare de păstori, călugări și laici, îndrăgostiți de misiunea lor evanghelizatoare, care caută modalități mereu mai adaptate să vestească în mod eficient Evanghelia, și încurajăm deschiderea pe care, în această direcție și cu această grijă, Biserica o are astăzi. Deschidere către reflecție mai întâi, apoi către slujitori ecleziali capabili să întinerească și să întărească propriul ei dinamism evanghelizator. Este sigur că pe lângă slujitorii hirotoniți, datorită cărora unii au fost puși în rândul păstorilor și se consacră într-un mod deosebit slujirii comunității, Biserica recunoaște locul slujirilor nehirotonite, dar care sunt capabile să asigure o slujire specială în Biserică.”
Slujirea, misiunea și vocația cateheților s-au aflat în centrul ultimului mesaj video al Papei Francisc din anul 2021. Sfântul Părinte mulțumește cateheților pentru entuziasmul lor în a transmite credința și îi încurajează să vestească Evanghelia cu limbaje și căi noi.
Sfântul Părinte recunoaște munca cateheților ca misiune autentică și slujire în slujba misiunii Bisericii. Papa menționează că este vorba de o adevărată vocație, deoarece „a fi catehet” înseamnă „a fi” catehet și nu „a munci ca” un catehet. A fi catehet este un mod de a fi – și „avem nevoie de cateheți buni care să fie în același timp însoțitori și pedagogi”.
„Avem nevoie de persoane creative care vestesc Evanghelia, și care nu o fac nici în surdină, nici cu trompeta, ci prin viața lor, cu blândețe, cu un nou limbaj și deschizând căi noi”, se mai spune în mesajul video.
În continuare, Papa Francisc amintește faptul că în „atâtea dieceze, pe atâtea continente, evanghelizarea se bizuie în principal pe cateheți”. Și în final îndeamnă „să ne rugăm pentru cateheți, chemați să vestească Cuvântul lui Dumnezeu: să dea mărturie cu curaj și creativitate, cu puterea Duhului Sfânt, cu bucurie și cu mare pace”.
Iulia Cojocariu
Actualitatea creştină, nr. 1/2022, Anul XXXIII, p. 28-31.
