PENTRU O BISERICĂ SINODALĂ
COMUNIUNE, PARTICIPARE, MISIUNE
SINTEZA SINODALĂ A ARHIDIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE BUCUREȘTI
Introducere: Sinodul – drum de angajare pentru întreaga Biserică locală
Arhidieceza de Bucureşti s-a implicat de la bun început în asimilarea şi aprofundarea exigenţelor Sinodului despre sinodalitate pe care Papa Francisc l-a dorit ca o consultare generală a întregii Biserici. Duminică, 10 octombrie 2021, Papa Francisc a deschis în mod solemn, la Roma, parcursul sinodal; la 17 octombrie 2021, ÎPS Aurel Percă a celebrat Sfânta Liturghie de începere a parcursului sinodal în Biserica locală, arătând că „Arhidieceza noastră trebuie să simtă această alegere și invitație a Papei ca pe o ocazie specială de a trăi în mod real confruntarea cu realitățile pastorale din comunitățile noastre parohiale, dar și cu frații și surorile care trăiesc în afara Bisericii sau îndepărtați total de ea”[1].
Pentru bunul mers al etapei consultative locale, a fost constituită o echipă sinodală coordonată de pr. Daniel Bulai ca referent diecezan. Echipa a reunit reprezentanţi din diversele sectoare pastorale; activitatea sa a fost prezentată pe site-ul Arhidiecezei de Bucureşti.[2] Întânirile de lucru au fost marcate de rugăciunea către Duhul Sfânt, într-un climat de încredere, libertate, ascultare și respect. Participanții au trăit o adevărată convertire, depăşind temerile și prejudecăţile inițiale. Ca rezultat al muncii de echipă, pe site-ul Arhidiecezei au fost postate şapte fișe sinodale consultative adresate celor din Arhidieceza Romano-Catolică de București: părinți parohi; persoane consacrate; familii; tineri; membri ai mișcărilor religioase, ai comunităților carismatice și ai școlilor catolice; grupurile și asociațiile laice; toți oamenii de bunăvoință, credincioși și necredincioși. Răspunsurile au relevat puncte pozitive, dar și provocări!
În rândurile de mai jos redăm, în formă prescurtată, sinteza consultării diecezane a credincioșilor, care a reprezentat prima etapă a Sinodului despre sinodalitate convocat de Papa Francisc în octombrie 2023 . Textul complet al sintezei poate fi consultat pe site-ul ARCB.
- Tovarăși de drum
O Biserică deschisă ascultă de Duhul Sfânt și de Evanghelie. În acest timp de înţelegere a unei Biserici sinodale ne-am rugat în mod deosebit Duhului Sfânt și ne-am propus să ascultăm de îndemnurile lui ca să ajungem la o comuniune mai profundă și la o mai mare deschidere către îndeplinirea misiunii noastre în lume.
Conștientizarea demnității vieții creștine, importanța mărturiei, înțelegerea provocărilor societății au punctat dezbaterile propuse în fișe. A reieșit dorința pentru o Biserică mai deschisă tinerilor și valorilor specifice vârstei lor. În comunitățile parohiale, consiliile parohiale au un rol vital, asigurând contactul între părinții parohi și comunitate.
2. Ascultare
A asculta este un act fundamental în Biserică, în consens cu acceptarea semenului nostru și cu dialogul. Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul său, prin celebrările liturgice, prin rugăciune și îndrumare spirituală. Deseori, Dumnezeu ne vorbește prin nevoile oamenilor, cărora trebuie să li se acorde mai multă atenție.
Ca propuneri pentru o Biserică deschisă au fost semnalate: formarea clerului și a credincioșilor, organizarea de întâlniri, colaborarea cu comunitățile și asociațiile religioase, promovarea evenimentelor și a structurilor diecezane (conferințe, reculegeri și exerciții spirituale, pelerinaje și procesiuni, Școala Biblică, Școala de Cateheză, Școala la Iezuiți, Lectio Divina, momente de rugăciune, adorație, cateheze online), utilizarea mijloacelor tipărite și de comunicare socială, Angelus TV etc.
Catehezele începute încă de la vârste mici nu trebuie să fie momente izolate în viaţa copiilor, ci o formare continuă, parte a vieţii de familie la care atât copiii, cât şi părinţii sunt așteptați să participe cu bucurie. Catehezele pot fi susținute de excursii, întâlniri recreative etc., astfel încât mari și mici să simtă cât de bine este să stea „la umbra” Bisericii şi să își ia de acolo energia necesară pentru viață.
- Vorbind deschis
Pe plan intern, Biserica este invitată să încurajeze comuniunea profundă între diversele realități ecleziastice, fără a căuta cu orice preț afirmarea de sine sau confirmarea din partea celorlalți. Mass-media, ca fenomen cultural și necesitate pastorală actuală de necontestat, este importantă pentru o comunicare bazată pe libertate, responsabilitate, solidaritate și adevăr.
- Sărbătoare. Sfânta Liturghie, cea mai înaltă dintre comuniuni
Liturghia constituie adunarea creștinilor și hrănește legăturile dintre ei. Există o mare nevoie de formare, de cateheză liturgică, de cunoaștere a riturilor și a textelor liturgice, explicate pe înţelesul dferitelor categorii de vârstă: copii, adolescenţi, tineri, adulţi.
Sărbătorile trebuie să cinstească frumusețea liturgică; ele pot fi diversificate prin prezența animatorilor adecvat pregătiți, prin implicarea mișcărilor laicale, a congregațiilor, a tinerilor și copiilor. Lectorii și ministranții, bine formați și organizați, pot fi un exemplu de implicare și de angajare.
- O Biserică baptismală
Biserica este susținută de preoția comună, mistică, a celor botezați. Fiecare membru are un mandat misionar, conferit prin Botez și Mir, și este chemat să dea mărturie prin viața sa. Zone concrete de misiune sunt: locul de muncă, mediile sociale, contexte particulare. Însoţirea spirituală şi umană trebuie să se adreseze în special tinerilor care își discern vocația, copiilor și bătrânilor, celor aflați departe, credincioşilor angajaţi în politică, armată, poliţie sau penitenciare pentru a-și trăi bine misiunea în scoietate.
- Dialogul în Biserică și în societate
Dialogul dintre Biserică și societate este absolut necesar. E nevoie și de o colaborare strânsă între structurile bisericești, pentru a cunoaște „nevoiașii și nevoile lor” și a le oferi vindecare și hrană materială şi spirituală. Necesară este și o abordare pastorală în privința adicțiilor de alcool, drog, jocuri de noroc, internet etc.
- Ecumenismul
O cunoaștere profundă a propriei credințe și a specificului și bogăției aduse de celelalte confesiuni poate da o forță sporită iubirii la care suntem chemați de același unic Cristos. Legăturile de credință ne unesc prin acea fraternitate „de sânge” care ne precedă și care nu a încetat niciodată din punct de vedere mistic: martiri și mărturisitori din diferite confesiuni și-au dat viața împreună pentru Cristos.
Apărarea valorilor creștine, mai ales viața și familia, ne cheamă să facem front comun împotriva ideologiilor și să transmitem împreună mesajul creștin în lumea secularizată. Un interes sporit trebuie acordat cunoașterii cultelor din jurul nostru, cu istoria și aspectele doctrinale și liturgice ale fiecăruia: acestea pot deveni căi concrete de apropiere și de prietenie.
- Autoritate și participare
Comuniunea în Biserică se realizează prin slujirile pastorale, care presupun munca în echipă și coresponsabilitatea. De la episcop la ministrant, cu toții avem un rol important în Biserica noastră locală, și nimeni nu slujește singur în comunitate (în afară de slujirea de îndrumare spirituală care, pentru a salvgarda forul interior, nu se poate face decât individual). Este de dorit încurajarea creării de grupuri parohiale de lectori, cantori, comentatori liturgici, precum şi formarea lor adecvată.
Poporul credincios își dorește celebrări liturgice bine și frumos pregătite, cu aportul preotului și al credincioșilor: se simte nevoia accentului pe sacru, pe profunzime, păstrarea tradițiilor și utilizarea artei sacre în a-l preamări pe Dumnezeu, muzica sacră.
Atenție deosebită trebuie acordată familiilor, mai ales celor tinere, care riscă să se îndepărteze de Biserică din cauza ritmului alert al vieţii de zi cu zi, dar şi pentru că uneori nu se regăsesc în viaţa parohială. Numărul tinerilor activi în parohii se află pe o pantă descendentă: pentru a trezi din nou interesul lor pentru viaţa Bisericii s-au propus trei posibile soluții: în primul rând, să se cunoască numărul tinerilor prezenți în parohie, consultând registrul pentru botezați din ultimii 16-30 ani, pentru a se propune activități țintite pe grupe de vârstă. În al doilea rând, trebuie valorificată perioada de formare pentru Sfântul Mir și continuarea ei cu noi cateheze, campusuri și întâlniri care să îi ajute pe cei miruiți să rămână aproape de Biserică. În al treilea rând, să existe activități, poate chiar la nivel diecezan, care să se ocupe atât de evanghelizare, cât și de catolicii care nu mai vin la biserică.
Credința are și o dimensiune socială. Sunt necesare cateheze și formare pe problemele actuale ale societății: chestiunea identităţii de gen, provocarea avortului etc. Sunt teme sensibile care necesită fermitate, dar şi delicateţe, pentru a transmite adevărul cu iubire.
Aspectul financiar nu este un scop în viaţa de credinţă, dar contribuie la buna desfășurare a activităților în parohii, asociaţii și alte forme de organizare eclezială și de aceea sunt de încurajat evenimentele de strângere de fonduri și contribuția financiară a enoriașilor.
- Discernământ și decizie
Discernământul este o carismă, așadar trebuie cerut în rugăciune de la Duhul Sfânt. Discernământul este necesar pentru a gestiona bine inițiativele, așteptările, bucuriile, chiar nemulțumirile credincioșilor, pentru ca ceea ce este sacru, sfânt, dumnezeiesc în viața noastră de credință să nu se piardă!
- Formarea noastră pentru sinodalitate
Bogăţia şi sinceritatea răspunsurilor la fişele consultative au constituit linia comună care a oglindit constatările şi aspiraţiile membrilor Arhidiecezei de Bucureşti. Împreună cu întregul Popor al lui Dumnezeu, ei sunt conștienți că parcursul sinodal este o lucrare a Duhului Sfânt.
Concluzii: Provocări şi aşteptări pastorale
- Ca aspecte intrinseci ale vieţii pastorale, se cer cultivate în mod deosebit cultura întâlnirii, a dialogului și a relaţionării. Provocarea este să-i putem atrage și integra în această cultură şi pe cei nepracticanți sau de alte confesiuni.
- Este important să acordăm atenție „semnelor timpului”, căutând să le înțelegem în mod corect şi concret, prin reînnoirea rugăciunii și a dimensiunii catehetice la nivel parohial şi diecezan. Provocarea este să știm să abordăm subiecte de interes real, în mod competent şi adaptat contextului.
- Este necesar să cultivăm un climat de comuniune autentică şi coresponsabilă, spre binele „unicului Trup al lui Cristos”, Biserica. Provocarea este să putem îmbunătăţi şi eficientiza prezenţa Bisericii în viaţa credincioşilor şi a tuturor oamenilor de bunăvoinţă, inclusiv prin noile mijloace de comunicare socială.
- „Conştiinţa liturgică” are nevoie să fie întărită prin formarea de slujitori laici calificaţi – lectori, cantori, ministranţi – care să beneficieze de programe de instruire la nivel diecezan şi parohial. Provocarea este să facem cunoscut rolul acestor slujiri în comunitatea parohială şi diecezană, ca răspuns la chemările pe care Cristos, Bunul Păstor, le deșteaptă în inima membrilor lor.
- Cu toții formăm Biserica și toți suntem protagoniști! Acţiunile de angajare socială, voluntariatul, organizarea de excursii și pelerinaje, conferinţele, ajutorarea bolnavilor și a persoanelor defavorizate pot contribui la construirea conştiinţei creștine şi a coeziunii sociale. Provocarea e să găsim „înțelepciunea” pentru a trăi în unitate și în armonie, fără a fugi de asumarea unor responsabilități esențiale în transmiterea credinței.
- Credincioșii așteaptă mult de la preot, iar acolo unde preotul are un plan pastoral bun, parohia funcționează! Provocarea este pregătirea continuă a preotului – atât spirituală, cât și teologică, pentru a gestiona bine contactul cu realitățile pastorale.
- Zelul pentru participarea la Sfintele Liturghii și sensibilitatea față de faptele de caritate dau gust comunității creștine. Provocarea este să pregătim cât mai demn tot ceea ce înseamnă viața liturgică și apoi să prelungim această viață prin solidaritatea cu cei nevoiași!
- Credincioșii noștri au nevoie de martori adevărați ai credinței! Provocarea este să conștientizăm că și în afara zidurilor bisericii, comportamentul clerului, al persoanelor consacrate, dar și al laicilor este cel care dă mărturie despre speranța noastră.
2 iulie 2022, București
Pr. Daniel Bulai
Referent diecezan
[1] https://arcb.ro/website/2021/10/17/ips-aurel-perca-mesaj-pastoral-catre-arhidieceza-de-bucuresti/.
[2] https://arcb.ro/website/2021-2023-sinod-pentru-o-biserica-sinodala/.
Actualitatea creştină, nr. 8/2022, Anul XXXIII, p. 28-31.
