De ce este Sfântul Valentin patron al celor îndrăgostiţi? Din istorie ştim că împăratul roman Claudiu Gotul a interzis căsătoria legionarilor, cu scopul de a avea soldaţi mai devotaţi şi mai energici. Valentin, fiind preot, neascultând de porunca împăratului, a oficiat în secret taina căsătoriei între un legionar păgân şi o tânără creştină.
Împăratul a auzit, l-a încarcerat, apoi a urmat decapitarea în timpul nopţii de 14 februarie 273.
Peste două veacuri, Papa Gelaziu instituie pe 14 februarie sărbătoarea Sfântului Valentin cu scopul de a dezrădăcina sărbătoarea păgână a Lupercaliilor. Rădăcinile sărbătorii respective coboară în negurile vremii, până la întemeierea Romei. Lupercal este locul sacru al romanilor, peștera în care lupoaica i-a hrănit pe Romulus şi Remus. În timp, pe lângă acest loc sacru al vechii Rome s-a născut obiceiul de a sacrifica animale, mai ales capre, din ale căror piei bărbaţii îşi făceau cingători şi bice cu care băteau femeile ca să fie fertile şi să aducă pe lume copii sănătoşi. De la poetul Ovidiu aflăm că acele bice se numeau februa – de la care derivă luna februarie. Încetul cu încetul sărbătoarea a degenerat în desfrâu, fiind o expresie a lipsei de moravuri.
În următoarele veacuri, Biserica a contribuit la răspândirea faimei sfântului care mijloceşte pentru iubirea curată, stabilă, fidelă dintre logodnici şi soţi. Călugării benedictini au avut o contribuţie aparte în dezvoltarea cultului său.
Încetul cu încetul însă, pe lângă această viziune creştină a început să apară şi o viziune romantică a iubirii umane. Astfel au apărut unele legende cum ar fi povestea celor doi îndrăgostiţi care se certau, cărora sfântul le-a luat mâinile, le-a împreunat, iar între ele a aşezat un trandafir. Privindu-l, cei doi s-au împăcat. Aşa apare un curent paralel cu creştinismul. În mediul anglo-saxon, luna februarie era privită ca momentul trezirii naturii la viaţă. Momentul împerecherii păsărilor coincide de-acum cu momentul în care se formează perechile de logodnici. Se spune că Sfântul Valentin a trimis într-o zi mai multe perechi de porumbei în jurul a doi tineri cu scopul de a le insufla sentimente de iubire…
Și așa, cu trecerea timpului, sărbătoarea Sfântului Valentin a fost virusată de viziunea romantică, consumistă şi hedonistă din zilele noastre: comerţul şi plăcerea. S-a ajuns astfel la o profanare a memoriei unui martir şi a virtuţii castităţii şi, paradoxal, la faptul de a pune în mod public dezmăţul sexual sub patronajul unui preot sfânt. Şi mai păgubos este că în numele său sunt promovate căsătoriile de probă, căsătoriile din interes, dezmăţul public, imoralitatea.
Să spunem răspicat că ambiguităţii de a confunda iubirea cu sentimentul trecător şi de a o întemeia pe nisipul sentimentelor, cultul Sfântului Valentin îi opune relaţia stabilă zidită pe stânca evangheliei, înrădăcinată în taina lui Cristos.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 2/2024 Anul XXXV, p. 22.
