După ce l-am însoțit pe Sfântul Petru la Școala credinței, vă propun ca în acest număr al revistei noastre, să privim la Sfântul Paul, Apostol prin chemare și Apostol prin voința lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că toată știința sa teologică și pastorală se datorează iubirii sale față de Sfântul Paul și faptului că săptămânal citea Scrisorile Apostolului Neamurilor.
Pe Drumul Damascului, la începutul anilor 30, Saul – după cum el însuși mărturisește – a fost „cucerit de Cristos Isus” (Fil 3,12). În timp ce Luca relatează faptul cu multe detalii – cum l-a atins lumina Celui Înviat și cum i-a schimbat întreaga viață –, Paul, în Scrisorile sale, vorbește mai ales despre revelarea și chemarea rezultate din întâlnirea lui cu Cel Înviat. De fapt, se va identifica în mod explicit ca Apostol prin chemare și Apostol prin voința lui Dumnezeu pentru a sublinia faptul că această convertire a lui este rodul unei intervenții divine, al unui neașteptat har de la Dumnezeu. Și, din acel moment, toate energiile sale au fost puse doar în slujba lui Isus Cristos și a Evangheliei sale, făcându-se „totul pentru toți” (1Cor 9,22), fără rezerve.
De aici se desprind pentru noi două învățături importante. Citește mai departe…
