Pictură în tempera pe ulei, 124,5 cm × 191,7 cm, cca 1665.
Se află în colecţiile Muzeului de Arte Frumoase din Sevilla (Spania).
Sfântul Iosif, celebrat solemn pe data de 19 martie, este numit de tradiţia Bisericii „tată purtător de grijă al lui Isus”, pentru a se înţelege bine că Isus este născut prin darul Duhului Sfânt. Remarcăm însă că relatările evanghelice nu se feresc în a-l numi pe Iosif ca tată al lui Isus (cf. Lc 2,33), iar pe Isus, „Fiul lui Iosif” (cf. Lc 3,23). Vorbind copilului Isus, Sfânta Fecioară Maria spune şi ea: „Tatăl tău şi cu mine” (Lc 2,48). Chiar cei care îl cunosc pe Isus din copilărie îl ştiu drept „fiul lemnarului” (cf. Mt 13,55). În exortaţia apostolică Redemptoris custos, Papa Ioan Paul al II-lea scria astfel despre Sfântul Iosif: „Paternitatea sa este expresia faptului că a făcut în viaţa sa un sacrificiu, un serviciu misterului întrupării şi al răscumpărării.” Tată nu este doar acela care oferă viaţă biologică unui fiu, ci şi acela care acceptă un fiu, acela care îl educă prin sudoarea frunţii sale, acela care îşi asumă o responsabilitate faţă de el şi de educaţia sa. Iar Sfântul Iosif a făcut acestea în mod exemplar faţă de Isus, fapt pentru care nimeni nu punea la îndoială paternitatea concretă a sa.
Murillo a tratat în nenumărate rânduri această temă iconografică, care a fost larg răspândită în arta creștină a secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. Ambele portrete sunt realizate cu o mare fineţe artistică, iar Iosif este reprezentat la o vârstă tânără, în contrast cu o anumită tradiţie care îl prezintă la o vârstă înaintată, pentru a scoate mai mult în evidenţă responsabilitatea şi maturitatea sa. În pictarea tunicii Pruncului, artistul foloseşte cu pricepere tonuri subtile de roz, iar Pruncul se sprijină încrezător pe braţul viguros al lui Iosif. Tatăl purtător de grijă poartă o floare de crin, simbol al vieţii sale feciorelnice şi al virtuţilor alese, care l-au făcut un adevărat om drept (cf. Mt 1,19). Această admirabilă reprezentare a celor doi surprinde iubirea și naturalețea Pruncului faţă de Iosif, care, aşa cum a afirmat şi Papa Francisc, l-a iubit pe Isus cu o inimă de tată, în mod autentic, ceea ce se observă din acest tablou care, în cazul lui Murillo, justifică renumele capacităţii sale portretistice.
Murillo – reprezentant de seamă al barocului spaniol
Bartolomé Esteban Murillo (1618-1682) s-a născut în Sevilla şi este una dintre cele mai importante figuri ale picturii baroce spaniole, renumit pentru tablourile de inspiraţie sacră şi portretele viguroase, profunde, pe fonduri care le evidenţiază expresivitatea.
Pr. Andrei Dumitrescu
Actualitatea creştină, nr. 3/2022, Anul XXXIII, p. 35.
