a vindecat inexplicabil un bolnav
Adolf Dormans din Munstergeleen, locul natal al lui Carol, era internat în comă pentru o „apendicită perforată, gangrenoasă, cu peritonită generalizată care a compromis multe organe”. Practic, medicii făcuseră tot ce putuseră, dar erau extrem de rezervați cu privire la vindecare.
Familia lui se ruga Fericitului Carol de la Mount Argus. Trecuseră deja 10 ani de când Papa Ioan Paul al II-lea îl beatificase pe concitadinul lor, călugăr care muncise și fusese înmormântat în Irlanda. Faima minunilor mijlocite de acesta ajunsese și în locurile de unde plecase în misiune. Deci speranța și credința familiei lui Adolf erau foarte mari.
Vindecarea „inexplicabilă științific” a uimit pe medici și a bucurat pe cei dragi ai domnului Dormans. Documentele trimise la Congregația pentru Cauzele Sfinților de la Vatican au fost clare și comisia medicală a fost unanimă în a recunoaște că nu se poate explica însănătoșirea bolnavului.
Apoi, Comisia teologică din aceeași congregație vaticană a constatat că vindecarea a survenit ca urmare a mijlocirii Fericitului pasionist Carol al Sf. Andrei. Propunerea pentru canonizare a fost înaintată Sfântului Părinte și astfel Papa emerit Benedict al XVI-lea l-a înscris în registrul sfinților. Devine astfel un model și un mijlocitor universal – sărbătoarea lui este propusă pentru 5 ianuarie.
Cronologia
Carol al Sfântului Andrei
Canonizare: 03.06.2007
Beatificare: 16.10.1988
Venerabil: 30.11.1949
Procesul: 13.11.1935
Moartea: 05.01.1893
Nașterea: 11.12.1821
BIOGRAFIE
Un călugăr pasionist care s-a remarcat prin mijlocirea de vindecări, încă din timpul vieții.
Joannes Andreas Houben s-a născut în satul Munstergeleen din provincia Limburg din Regatul Țărilor de Jos. Tatăl său, Peter Jozef Houben, și mama sa, Johanna Elisabeth Luyten, aveau moara din sat, iar el era unul dintre cei 11 copii ai părinților săi.
În 1845 a intrat în Congregația Pasionistă din Ere (Belgia) sub numele de Karel van Sint Andries, sau Carolus a Sancto Andrea. Și-a făcut profesiunea la 10 decembrie 1846 și a fost hirotonit preot la 21 decembrie 1850. A fost trimis la mănăstirea Mount Argus de lângă Dublin și mai târziu a fost renumit pentru puterile sale vindecătoare. Mulți l-au vizitat pentru a găsi mângâiere și vindecare. Au fost raportate multe remedii miraculoase. Părintele Carol a fost supranumit „omul cu mâinile binecuvântătoare”.
La înmormântarea sa au participat oameni din toată Irlanda, o dovadă certă a devotamentului popular de care se bucura.
* Aducerea în biserica Mount Argus din Dublin (Irlanda) a fost permisă după ce s-a încheiat procesul pentru demonstrarea trăirii eroice a virtuților din partea părintelui pasionist (30.11.1949). Translarea resturilor mortale ale creștinilor din cimitir în biserică a reprezentat pentru foarte mult timp actul efectiv de canonizare – de unde și expresia „ridicat la cinstea altarelor”. În acest caz a marcat recunoașterea virtuților după care a fost numit „venerabil”.
Actualitatea creştină, nr. 1/2022, Anul XXXIII, p. 25.
