a mijlocit vindecarea un bărbat din Filipine
Dacă pentru beatificarea lui Artemide Zatti a fost luată în calcul vindecarea unui tânăr salezian din Buenos Aires, în vederea canonizării, Biserica Catolică a considerat miraculoasă însănătoșirea unui bărbat de 64 de ani din Filipine, la 11 august 2016.
După ce a suferit transpirații abundente, amețeli și alte simptome, bărbatul fusese internat în spital, unde a fost diagnosticat cu un infarct acut al ambelor artere cerebrale medii, care a dus la o hemoragie masivă. Transferat la terapie intensivă, nu a putut fi operat din cauza constrângerilor financiare ale familiei, iar starea lui s-a înrăutățit până când a fost emis un prognostic sumbru.
Familia sa l-a adus acasă și, la inițiativa fratelui bolnavului, un coajutor salezian, au început să se roage, invocând mijlocirea Fericitului Artemide Zatti. Pe 22 august, muribundul a primit Ungerea bolnavilor, dar brusc, pe 24 august, a declarat că se simte bine și a cerut mâncare, revenind curând la o viață normală în mijlocul familiei sale.
După ancheta diecezană, consultanții medicali au declarat că vindecarea, care a fost rapidă, completă și de durată, a fost inexplicabilă din punct de vedere științific. Consultorii teologici au declarat că este vorba de o minune obținută prin mijlocirea Fericitului Artemide Zatti care, după decretul din 9 aprilie 2022, a fost canonizat de Papa Francisc la 9 octombrie al aceluiași an.
Cronologia
Sfântul Artemide Zatti
Canonizare: 09.10.2022
Beatificare: 14.04.2002
Venerabil: 07.07.1997
Procesul: 01.06.1979
Moartea: 15.03.1951
Nașterea: 12.10.1880
BIOGRAFIE
Un italian în Argentina, laic salezian în slujba celor suferinzi.
Artemide s-a născut la Boretto, în Italia, într-o familie modestă, care a fost nevoită să emigreze în Argentina în 1897, stabilindu-se în Bahía Blanca. Aici tânărul s-a orientat spre viața saleziană la Bernal. În timp ce asista un tânăr preot bolnav de tuberculoză, s-a îmbolnăvit* el însuși și a fost trimis la Viedma, în Patagonia.
A făcut profesiunea perpetuă ca frate laic salezian la 8 februarie 1911. A lucrat cu normă întreagă și pe gratis ca infirmier la spitalul Sfântul Iosif din Viedma. Apreciat pentru abilitățile sale devine vicedirector și administrator al institutului.
La orice oră din zi și din noapte era disponibil și pentru îngrijirea bolnavilor. În 1950 au apărut simptomele unei tumori, din cauza căreia a murit. Rămășițele sale se află în biserica Sfântul Ioan Bosco din Viedma.
* Când s-a îmbolnăvit de tuberculoză, la sugestia părintelui salezian Evasio Garrone, i-a cerut vindecare Mariei Ajutorul Creștinilor, angajându-se să se dedice îngrijirii bolnavilor. Vindecat fiind, își ține promisiunea.
Actualitatea creştină, nr. 11/2022, Anul XXXIII, p. 25.
