Deja de mai bine de un an de zile, fără răgaz, încercăm să înfruntăm pandemia de coronavirus. În mijlocul preocupărilor şi al neliniștilor pe care le provoacă încă acest Covid-19, cu pericolele grave pe care le prezintă pentru sănătate, ajungând să tulbure pacea şi seninătatea vieții noastre cotidiene, încercăm să revenim la o oarecare „normalitate”, ajutați fiind şi de campania de vaccinare.
Cu toții dorim ca pandemia să se termine cât mai repede, pentru a reveni cu viața la „normalitate”, iar noi creștinii, în aceste momente deosebite, suntem chemați nu numai să fim prudenți, dar şi plini de încredere în ajutorul Providenței divine. Citez o frază din Alessandro Manzoni, care cu siguranță ne poate da mai mult curaj şi speranță, nu numai în această situație, dar în toate acele evenimente care tulbură viața noastră, mai ales atunci când prezența lui Dumnezeu pare să lipsească: „Dumnezeu nu strică niciodată bucuria fiilor săi, decât doar pentru a le pregăti lor una mai mare” (romanul Logodnicii).
Iată cum antidotul mai eficace în acest situații – bineînțeles, fără a neglija să urmăm indicațiile autorităților competente – trebuie să fie pentru noi acela de a recunoaște propria slăbiciune şi fragilitate, încredințându-ne brațelor pline de iubire ale lui Dumnezeu, Tată bun şi milostiv, care nu-şi părăsește niciodată copiii.
Luna iunie a acestui an ne propune două solemnități care ne pot ajuta să creștem în încrederea de fii ai lui Dumnezeu: solemnitatea Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos, solemnitatea Inimii Preasfinte a lui Isus, care ne poartă să reflectăm asupra iubirii infinite a lui Dumnezeu față de orice creatură. Papa Francisc l-a definit pe Isus ca fiind fața Milostivirii Tatălui, şi Inima sa simbolul iubirii mântuitoare față de noi.
În primul rând avem Euharistia, darul iubirii celei mari pe care Isus ni l-a lăsat, oferindu-se cu totul pe sine însuși sub speciile pâinii şi ale vinului, ca hrană a sufletului şi ca antidot pentru orice temere a noastră. În Euharistie găsim expresia acestei iubiri a lui Dumnezeu, care se revarsă şi susține pe fiii săi în slăbiciunea şi fragilitatea lor. Papa Francisc o definește astfel: „Euharistia nu este un premiu pentru cei buni, dar medicament pentru cei slabi.”
„Isus vine la noi în Euharistie pentru a ne aminti că în ochii lui Dumnezeu Tatăl suntem prețioși: suntem invitații așteptați la banchetul său, comeseni pe care El îi dorește. Şi nu numai pentru faptul că El este generos, dar pentru că El este cu adevărat îndrăgostit de noi: vede şi iubește frumosul şi binele care este în noi. Domnul știe că răul şi păcatele sunt identitatea noastră; sunt boli, sunt infecții… Şi vine pentru a le vindeca cu Euharistia, care conține anticorpii pentru memoria noastră bolnavă de negativitate… Cu Isus putem să ne imunizăm de tristețe; mereu vom avea înaintea ochilor căderile noastre, oboseala noastră, problemele de casă sau de muncă, vise nerealizate, dar povoara lor nu ne va strivi pentru că, mai în profunzime, este Isus care ne încurajează cu iubirea sa” (Papa Francisc, Omilia pentru Corpus Domini, 14 iunie 2020).
A doua solemnitate care ne descoperă iubirea infinită a lui Dumnezeu faţă de oameni este sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus.
Dincolo de istoria şi de practicile de pietate care au caracterizat această devoţiune, este important să-i înţelegem semnificaţia mai profundă, magistral evidenţiată în textele liturgice ale acestei solemnităţi.
Este semnificativă, de exemplu, prefaţa sărbătorii, introdusă de titlul: „Imensa iubire a lui Cristos”. Deja numai acest titlu, în sinteză extremă, spune totul despre fundamentul acestei sărbători. Semnificative şi sugestive sunt apoi cuvintele prefeţei liturghiei: „El, în iubirea sa nemărginită, a voit să fie înălţat pe lemnul crucii, ca să se ofere pe sine însuşi, ca jertfă pentru noi şi, lăsând ca din coasta-i străpunsă să ţâşnească sânge şi apă, a făcut să izvorască sacramentele Bisericii, pentru ca toţi oamenii, fiind atraşi către dânsa, să vină şi să scoată cu bucurie apă din izvoarele mântuirii.”
Cu adevărat, în aceste câteva cuvinte, este rezumată „inima” acestei celebrări şi a marelui mister pe care îl cuprinde.
Domnul ne invită şi pe noi să le plecăm capul pe pieptul lui, pe Inima sa, pentru a putea să-i simţim bătaia de iubire veşnică pe care El o are pentru fiecare dintre noi. În acelaşi timp, din acea sfântă bătaie a inimii sale, să putem învăţa să dilatăm şi inima noastră spre fraţii şi surorile noastre.
Deja de mai mulţi ani, cu ocazia acestei solemnităţi, Biserica ne invită să ne rugăm şi pentru sfinţirea preoţilor. Preoţii sunt chemaţi în această zi să reînnoiscă într-un mod special promisiunile făcute în ziua hirotonirii, să repete „da”-ul spus Mântuitorului, în conştiinţa că numai dacă ei vor fi capabili să se abandoneze şi să se încredinţeze iubirii sale milostive, care izvorăşte din inima sa străpunsă, ei vor putea fi fideli slujirii la care au fost chemaţi. Cum spune Catehismul Bisericii Catolice, „preoţia este iubirea Inimii lui Isus” (n. 1589).
De asemenea, luna iunie este întotdeauna îmbogăţită, la nivel liturgic şi spiritual, cu două solemnităţi care ne fac să medităm despre Sfântul Ioan Botezătorul şi despre coloanele de bază ale Bisericii noastre, Sfinţii Apostoli Petru şi Paul. Trei sfinţi, cu istorii diferite, dar apropiate de un răspuns de iubire la chemarea Învăţătorului, pentru care şi-au dăruit întreaga lor existenţă, până la vărsarea sângelui. La aceste solemnităţi se adaugă şi celebrarea hirotonirii preoţilor pentru Arhidieceza de Bucureşti, în ziua de 26 iunie: trei noi apostoli pentru ogorul Domnului şi semne ale iubirii lui Dumnezeu pentru Biserica noastră locală.
Bineînţeles că nu o uităm nici pe Fecioara Maria: Inima ei Neprihănită, inimă de mamă, a împărtăşit din plin „compasiunea” lui Dumnezeu, mai ales în ceasul pătimirii şi morţii lui Isus. Ea este o adevărată „şcoală” a iubirii Fiului ei!
O lună, într-adevăr, densă la nivel liturgic şi spiritual, care este îmbogăţită şi de memoria a numeroşi sfinţi, printre care se impune figura Sfântului Anton de Padova.
Călăuziţi de exemplul acestor figuri luminoase şi inspiraţi de marile mistere asupra cărora Biserica ne face să reflectăm în această lună, să ne lăsăm atinşi şi noi de Mântuitorul pentru ca, lăsând deoparte orice teamă şi orice nelinişte, să ne lăsăm „contaminaţi de iubirea lui”: este comoara de pus pe primul loc în Biserică şi în viaţa noastră.
Tututor cititorilor revistei Actualitatea creştină le doresc să simtă intens iubirea imensă a lui Cristos şi să trăiască în luna iunie la „izvoarele” milostivirii divine.
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Articol publicat în Actualitatea creștină, nr. 6/2021, p. 3-4.
