„Cu toții vedem […] efectele triste ale acestei supuneri oarbe față de consumismul pur: în primul rând, un materialism grosolan și, în același timp, o nemulțumire radicală, […] cu cât cineva posedă mai mult, cu atât dorește mai mult, în timp ce aspirațiile profunde rămân neîmplinite și poate chiar înăbușite.”
Ioan Paul al II-lea, Enciclica Sollicitudo rei socialis (1987), nr. 28
De la an la an, marfa de Crăciun produsă în masă se regăsește pe rafturi parcă tot mai devreme. Statisticile ne spun că se cumpără foarte multă mâncare, dar și multe obiecte, cadouri, decorațiuni, toate în cantități mai mari decât în anul anterior. Poveștile din spatele reclamelor specifice sărbătorilor de iarnă, tarabele, dulciurile, ambalajele care mai de care mai atrăgătoare, toate ne îndeamnă la consum și la cumpărături excesive. Apar din ce în ce mai multe trenduri, iar ideea transmisă tot mai puternic este că în fiecare an e nevoie de mai multe cadouri sub bradul din ce în ce mai bogat în ornamente cât mai elaborate și asortate pentru a avea acel Crăciun „perfect”, prezentat în reclame și filme. Campaniile și tehnicile agresive de marketing își ating scopul și nu este deloc un secret că majoritatea brandurilor fac profituri uriașe din vânzările realizate în sezonul festiv.
O idee foarte bună ar fi ca în prag de sărbători să ne gândim la nevoile și dorințele noastre reale, la obiceiurile de consum pe care le avem, la impactul pe care îl au alegerile noastre. Pe scurt, ar fi excelent dacă am reflecta asupra cauzelor și a impactului consumismului și dacă am explora alternative mai responsabile. De ce să nu ne întrebăm ce înseamnă pentru noi a avea sărbători „autentice”? Sunt achiziționarea, posesia și utilizarea bunurilor de consum esențiale pentru împlinirea personală și pentru a fi fericiți, așa cum susțin unii economiști? Duce o „cultură” a abundenței materiale la o adevărată dezvoltare umană? Cum facem să nu cădem pradă mentalității materialiste și presiunii de a ne conforma unor așteptări sociale alimentate și amplificate inclusiv de social media?
Există o căldură, un farmec și o strălucire care sunt cu totul speciale, unice sărbătorilor de iarnă, dar adevăratul sens al Crăciunului e dat de Pruncul Isus, Mântuitorul nostru, Fiul lui Dumnezeu, Întrupat și trimis în lume din Iubire pentru noi, născut într-un grajd, înfășurat în scutece, întins într-o iesle, în smerenie și sărăcie.
Isus este Sărbătoritul de Crăciun, iar creștinul adevărat știe că EL este cel mai mare Dar și sursa bucuriei și a fericirii lui. De aceea, în ajun de sărbători, pentru noi, creștinii, cea mai importantă pregătire este și ar trebui să fie mereu cea a sufletului pentru a-L primi pe Cristos. Nu putem lăsa ca zgomotul, agitația din jur și goana – adesea obositoare – după cadouri să estompeze bătăile inimii bebelușului din ieslea săracă, născut pentru a ne mântui. Este esențial să-i învățăm asta pe copii! Și mai este esențial să-i învățăm să aprecieze și darurile simple făcute din inimă.
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr. 12/2024, Anul XXXV, p. 16.
