În sărbătoarea din acest an a Sfântului Iosif – Patronul Bisericii Universale, Sfântul Părinte Papa Francisc, în cadrul audienţei acordate prefectului Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, Card. Angelo Becciu, a autorizat această Congregaţie să promulge decretul recunoaşterii martiriului celor şapte episcopi ai Bisericii Greco-Catolice din România: Valeriu Traian Frenţiu (mort la închisoarea din Sighet, la 11 iunie 1952), Vasile Aftenie (omorât în bătaie la închisoarea Văcăreşti, la 10 mai 1950), Ioan Suciu (răpus de boală, frig şi foame în închisoarea din Sighet, la 27 iunie 1953), Tit Liviu Chinezu (mort îngheţat în închisoarea din Sighet, la 15 ianuarie 1955), Ioan Bălan (mort în izolare, la Mănăstirea ortodoxă de la Ciorogârla, la 4 august 1959), Alexandru Rusu (mort în Penitenciarul din Gherla, la 9 mai 1963) şi Iuliu Hossu (mort la spitalul Colentina din Bucureşti, la 28 mai 1970, în timp ce era cu domiciliu forţat la Mănăstirea Căldăruşani).
Vestea aprobării decretului este pentru Biserica Catolică din România un moment de mare şi sfântă bucurie şi recunoştinţă, aşteptat îndelung, pentru care atât de mulţi creştini s-au rugat. De altfel, la Sfânta Liturghie a hramului Catedralei Sf. Iosif, în seara de 19 martie a.c., ÎPS Ioan Robu i-a invitat pe cei prezenți să înalțe o rugăciune de recunoștință pentru vestea recunoașterii martiriului episcopilor greco-catolici. Cei șapte viitori fericiți se vor alătura astfel altor patru martiri ai Bisericii Catolice din România din perioada comunismului: episcopii Szilárd Ignác Bogdánffy, János Scheffler şi Anton Durcovici, și Monseniorul Vladimir Ghika.
Anul în curs ne aduce și alte momente de bucurie sfântă, și mă gândesc înainte de toate la mult așteptata vizită a Papei Francisc, Succesorul Sfântului Petru, în țara noastră, între 31 mai – 2 iunie. Sfântul Părinte vine să ne întărească în credință, aceeași credință pe care au mărturisit-o cei șapte episcopi și atât de mulți preoți și credincioși în perioada grea a regimului comunist. Ne amintim în acest an și de istorica vizită a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, de acum 20 de ani. La Sfânta Liturghie celebrată în rit greco-catolic în Catedrala Sf. Iosif din București, la 8 mai 1999, Sfântul Papă, invocând martirii și mărturisitorii noștri, aducea un pios elogiu episcopilor martiri. Spunea Sfântul Părinte:
„Vin acum de la cimitirul catolic din acest oraş: pe mormintele puţinilor martiri cunoscuţi şi ale multora ale căror rămăşiţe pământeşti nu au avut nici măcar onoarea unei înmormântări creştine, m-am rugat pentru voi toţi şi am invocat martirii voştri şi mărturisitorii credinţei să mijlocească pentru voi la Tatăl care este în ceruri. Am invocat în special episcopii să continue a fi păstorii voştri din cer: Vasile Aftenie şi Ioan Bălan, Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Alexandru Rusu. Martirologiul vostru se deschide cu celebrarea ideală a acestor episcopi care şi-au amestecat sângele cu cel al jertfei euharistice pe care au celebrat-o zilnic. L-am invocat şi pe cardinalul Iuliu Hossu, care a preferat să rămână cu ai săi până la moarte, renunţând să se transfere la Roma ca să primească de la papa bereta de cardinal, pentru că aceasta ar fi însemnat să-şi părăsească iubitul pământ natal.”
Un an mai târziu (7 mai 2000), într-o Scrisoare Apostolică, prilejuită de împlinirea a 300 de ani de la unirea Bisericii greco-catolice din România cu Biserica Romei, Sfântul Ioan Paul al II-lea evoca „pelerinajul” în țara noastră şi vizita la cimitirul Bellu din Bucureşti unde, spunea Papa: „am îngenuncheat în tăcere la mormintele martirilor voștri. La cei mai mulți dintre ei nu știm nici măcar locul îngropării, pentru că persecutorul i-a privat și de acest ultim semn de distincție și respect. Dar numele lor sunt scrise în Cartea celor vii și fiecare dintre ei a primit «o pietricică albă, iar pe pietricică este scris un nume nou pe care nu-l cunoaște nimeni decât cel care-l primește» Ap 2,17)”.
În tradiția iudaică, „pietricica albă” (numită Shamir) a fost folosită la înscrierea numelor celor douăsprezece triburi ale lui Israel pe efodul marelui preot, iar adăugarea calificativului „albă” indică intrarea în dimensiunea transcendentală, supranaturală, proprie lui Cristos cel Înviat. Prin recunoașterea martiriului episcopilor noștri, Biserica ne spune tocmai acest lucru: ei sunt în Împărăția lui Dumnezeu cu Cristos cel Înviat. Ei „sunt cei care vin din încercarea cea mare. Ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului” (Ap 7,14).
„Credința noastră este viața noastră” – acesta a fost motoul cardinalului Iuliu Hossu, moto care, așa cum spune Pr. Vasile Man, postulatorul Cauzei de beatificare și canonizare a episcopilor greco-catolici, „pune semnul de identitate între credință și viață, ca fiind două aspecte ale unei trăiri ce nu poate fi separată”.
Sângele acestor martiri este și rămâne un ferment de viață evanghelică și, mulțumind Domnului pentru acest dar făcut Bisericii noastre locale, îi rugăm pe martirii declarați deja fericiți ca, împreună cu venerabilii episcopi greco-catolici și cu alți martiri și mărturisitori, să mijlocească pentru poporul nostru și pentru țara noastră.
PS Cornel Damian
Episcop auxiliar de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 4/2019, Anul XXX, pag. 3-4.
