„Dumnezeule Atotputernic, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ai renăscut pe acești fii ai tăi din apă și din Duhul Sfânt, eliberându-i de păcat, revarsă asupra lor pe Duhul Sfânt Mângâietorul”. Cu aceste cuvinte se roagă Biserica atunci când administrează – prin mâinile episcopului – Sacramentul Sfântului Mir. Și în același timp, suntem convinși că însuși Cristos se roagă Tatălui, așa cum s-a rugat în Cenacol, în ajunul Pătimirii Sale: „Eu mă rog pentru ei” (In 17,9).
Plecând din această lume, Isus s-a rugat pentru ucenicii săi, care erau împreună cu El, dar și pentru toți cei care, de-a lungul timpului, „vor crede în mine prin cuvântul lor” (In 17,20).
„Primiți pe Duhul Sfânt” (In 20,22) – le spune Cristos Înviat apostolilor Săi, încredințându-le man datul misionar, cerându-le să-i fie martori până la marginile pământului. „Primește pecetea darului Duhului Sfânt!”, spune episcopul atunci când administrează Sacramentul Sfântului Mir.
De ce ne invită Isus să primim aceeași revărsare a Duhului Sfânt pe care au primit-o și Apostolii? Pentru că așa cum El i-a trimis pe Apostoli să facă cunoscută Vestea cea Bună în lume, la fel ne trimite și pe noi. Isus știe că uneori ceea ce avem nevoie nu este doar mai multă credință, ci curajul de a trăi credința și de a o împărtăși cu ceilalți.
În viața noastră, în familia noastră, la școală, în comunitate vom întâlni persoane care au nevoie de convertire, așa cum s-a întâmplat și în cazul apostolilor care au mers să-l vestească pe Isus celor care nu-l cunoșteau. Este misiunea fiecărui creștin de a face cunoscută Vestea cea Bună nu doar prin propriile cuvinte, dar mai ales prin modul de a trăi credința zi de zi.
În Sacramentul Mirului, ca și în celelalte sacramente, Dumnezeu ne dă daruri speciale prin care să abandonăm egoismul și să trăim pentru binele celorlalți. Atunci când primim un har special prin intermediul căruia credința noastră este consolidată, noi devenim destul de puternici pentru a ne îngriji de binele nostru spiritual, dar și de cel al aproapelui nostru.
Odată cu perioada adolescenței – când, de obicei, se primește Sacramentul Mirului – un copil începe să își asume în mod progresiv, din ce în ce mai mult, responsabilitatea maturizării. În mod similar, creștinul care primește Sacramentul Mirului începe să-și înțeleagă în mod limpede responsabilitatea față de Cristos și față de aproapele său. El devine mult mai preocupat de prezența lui Cristos în lume și în Biserică și de prezența lui Cristos în aproapele său. În acest sens, Mirul sau Confirmațiunea este o creștere spirituală.
Catehismul Bisericii Catolice ne învață că Sacramentul Mirului este o „revărsare specială a Duhului Sfânt”. Efectele acestei revărsări sunt profunde și ne introduc mai adânc în viața creștină, ajutându-ne să aprofundăm harul Botezului.
Catehismul ne învață că Sacramentul Mirului: „ne înrădăcinează mai adânc în filiaţia divină, prin care spunem «Abba, Tată» (Rom 8,15); ne unește mai strâns cu Cristos; sporește în noi darurile Duhului Sfânt; ne leagă mai desăvârșit de Biserică; ne dăruiește o putere specială a Duhului Sfânt pentru a răspândi și a apăra credinţa prin cuvânt și faptă, ca adevăraţi martori ai lui Cristos, pentru a mărturisi cu curaj numele lui Cristos și pentru a nu ne rușina niciodată de crucea lui” (CBC 1303).
Spunea Sfântul Ambroziu: „Amintește-ți că ai primit pecetea spirituală, Duhul înțelepciunii și al înțelegerii, Duhul sfatului și al tăriei, Duhul științei și al pietății, Duhul fricii sfinte, și păstrează ceea ce ai primit. Dumnezeu Tatăl te-a însemnat cu pecetea sa, Cristos Domnul te-a întărit și a pus în inima ta zălogul Duhului” (Sf. Ambroziu, Myst. 7,42).
Mirul sau Confirmațiunea – ca, de altfel, fiecare sacrament – nu este opera omului, ci este lucrarea lui Dumnezeu, care vrea ca viața noastră de credință să fie plăsmuită după imaginea Fiului Său, făcându-ne capabili să iubim pe Dumnezeu și pe aproapele așa cum a iubit Cristos. Cele șapte daruri ale Duhului Sfânt, conform Tradiției și în lumina Sfintei Scripturi, ne sunt dăruite de Duhul Sfânt prin acest sacrament. Când îl primim pe Duhul Sfânt în inima noastră și îl lăsăm să acționeze, Cristos însuși se face prezent în viața noastră; va fi El însuși cel care se va ruga, va ierta, va revărsa speranță și consolare, va crea comuniune cu frații noștri.
Iată, prin Duhul Sfânt, Cristos însuși vine la noi intensificând viața noastră de credință. De aceea este important ca părinții să aibă grijă ca fiii lor să fie pregătiți și să primească acest sacrament. Fără Sacramentul Mirului rămânem, într-un fel, la jumătatea drumului nostru de credință și nu-l primim pe Duhul Sfânt, care ne dă forța să mergem înainte pe drumul credinței noastre.
Un rol important în administrarea Mirului îl au și nașii, prin acel gest cu o semnificație deosebită: țin mâna pe umărul celui care este miruit, semn de continuitate a credinței și a mărturiei, prezente în Biserică – credința și mărturia – din ziua de Rusalii.
Prin primirea Sacramentului Sfântului Mir, „nu se încheie un capitol”, nu este „Sacramento dell’adio” – Sacramentul de rămas bun, cum spunea Sfântul Părinte Francisc la o întâlnire cu tinerii din 22 septembrie 2013.
Isus a instituit fiecare sacrament în mod individual, deoarece El a anticipat, în înțelepciunea Sa, că noi avem nevoie de haruri speciale în diferite circumstanțe particulare. El a anticipat și pericolele la care va fi expusă credința noastră. În toate aceste circumstanțe, harul Sfântului Mir vine în ajutorul nostru, ne ajută să apărăm sensul valorilor noastre și ne menține într-un echilibru, astfel încât credința să poată triumfa.
PS Cornel Damian
Episcop auxiliar de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 06/2017, Anul XXVIII, pag. 3-4.
