În catehezele din luna octombrie, Papa Francisc s-a oprit asupra elementelor discernământului, vorbind despre cunoașterea de sine, despre dorință, despre cartea vieții, precum și asupra materiei discernământului, care este dezolarea.
Vorbind despre cunoașterea de sine, Suveranul Pontif a precizat că aceasta constituie caracteristica importantă a unui discernământ bun. Și a mai afirmat că a ne cunoaște pe noi înșine nu este un lucru ușor. De asemenea, „discernământul implică facultățile noastre umane: memoria, intelectul, voința, afectele”. Faptul că nu ne cunoaștem suficient și nu știm ce vrem cu adevărat duce la consecința că nu știm să discernem. Cunoașterea de sine nu este dificilă, ci obositoare, deoarece implică o muncă răbdătoare de introspecție. Sfântul Părinte a recomandat „examinarea conștiinței, adică obiceiul bun de a reciti cu calm ceea ce se întâmplă în ziua noastră, învățând să observăm la ce dăm mai mult importanță, ce anume căutăm și de ce, și ce anume am găsit la sfârșit”.
Referindu-se la un alt element al discernământului, Papa Francisc a vorbit despre dorință și a spus că „discernământul este o formă de căutare, iar căutarea se naște mereu din ceva care ne lipsește, dar pe care într-un fel îl cunoaștem, avem flerul”. De asemenea, a comparat dorința cu o busolă folosită „pentru a înțelege unde mă aflu și încotro merg, ba chiar este busola pentru a înțelege dacă stau pe loc sau merg”. Amintind de întrebarea pe care Isus a pus-o orbului din Ierihon: „Ce vrei să fac pentru tine?” (Mc 10, 51), Sfântul Părinte ne-a îndemnat să ne gândim că Domnul ne întreabă pe fiecare dintre noi același lucru, iar la întrebarea: ce am răspunde? a spus: „Probabil, am putea în sfârșit să-i cerem să ne ajute să cunoaștem dorința profundă de El, pe care însuși Dumnezeu a pus-o în inima noastră: «Doamne, eu să cunosc dorințele mele, să fiu o femeie, un bărbat cu dorințe mari.»”
Un alt element al discernământului, asupra căruia a meditat Papa Francisc, este propria istorie de viață a fiecăruia. Considerând că „discernământul are o abordare narativă”, Suveranul Pontif a spus că acesta „nu se oprește asupra acțiunii punctuale, ci o inserează într-un context”, și a exemplificat cu mai multe întrebări: „De unde vine acest gând? Ce vrea să-mi spună viața cu asta?” A mai oferit și o definiție a discernământului, spunând că acesta este „lectura narativă a momentelor frumoase și a momentelor întunecate, a mângâierilor și a dezamăgirilor pe care le experimentăm în cursul vieții noastre”.
O altă cateheză despre discernământ s-a oprit asupra materiei acestuia, și anume dezolarea. Papa a spus că „este important să citim tristețea”, și să știm „să trecem prin singurătate și dezolare cu deschidere și conștiință”. De asemenea, a mai îndemnat să nu fugim de încercări, și mai ales „să nu rămânem învinși din cauza unui moment de tristețe, de dezolare: mergeți înainte. Domnul să te binecuvânteze pe acest drum – curajos! – al vieții spirituale, care înseamnă mereu a merge”.
A ne obișnui să recitim propria viață educă privirea, o ascute, permite să observăm micile minuni pe care bunul Dumnezeu le face pentru noi în fiecare zi.
Iulia Cojocariu
Actualitatea creştină, nr. 12/2022, Anul XXXIII, p. 23.
