Prezența lui Isus Cristos alături de apostoli și de ucenici de-a lungul activității sale publice le-a dat acestora un sentiment de siguranță. Într-adevăr, atâta timp cât se afla în mijlocul lor, apostolii și ucenicii nu aveau niciun motiv de preocupare, deoarece învățăturile și îndemnurile Mântuitorului aveau puterea de a-i încuraja și de a-i călăuzi în angajamentul lor de a le pune în practică, astfel încât să-și însușească deprinderile de viață fraternă, trăită în sânul comunității. Dar a venit ziua în care Isus Cristos i-a anunțat pe apostoli și pe ucenici: Acum mă duc la Cel care m-a trimis și nimeni dintre voi nu mă întreabă: «Unde mergi?» Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. Totuși, eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi… Când va veni el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi și vă va vesti lucrurile care vor veni (In 16,5-7.13). Cu aceste cuvinte, rostite la Ultima Cină, Învățătorul le vestea apostolilor și ucenicilor că momentul despărțirii lor a sosit. Mai precis, odată cu arestarea, cu moartea și cu Învierea sa, și mai ales odată cu Înălțarea sa la dreapta Tatălui, Isus Cristos își încheie lucrarea sa de vestire a Evangheliei și se întoarce „la Cel care l-a trimis”. Din acel moment le revine apostolilor să-și asume misiunea de vesti Evanghelia până la marginile pământului, de a-i boteza pe cei care vor crede și de a-i reuni pe toți la masa euharistică. În felul acesta avea să se nască Comunitatea de ucenici care aveau să alcătuiască Biserica. Și pentru că în misiunea lor se vor lovi de numeroase dificultăți, Mântuitorul le oferă un sprijin de nădejde în persoana Duhului Sfânt, care este deopotrivă Mângâietor, Apărător, Întăritor și mai ales „Cel care îi va călăuzi în tot adevărul”.
Sigur că apostolilor nu le va fi ușor să înfrunte provocările istoriei. Tocmai de aceea, Isus, potrivit capitolului 17 al Evangheliei Sfântului Ioan, s-a rugat Tatălui pentru ei: Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat, ca ei să fie una ca și noi… Nu te rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești de Cel Rău.
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 5/2026, Anul XXXVII, p. 24.
