În cadrul catehezei din 16 octombrie 2019, Papa Francisc a vorbit despre Petru, protagonistul din Faptele Apostolilor, și despre Evanghelia care ajunge la păgâni, reprezentanți de Corneliu și de familia acestuia.
La începutul catehezei, Suveranul Pontif a precizat: „Călătoria Evangheliei în lume este însoțită de cea mai mare creativitate a lui Dumnezeu, care se manifestă în mod surprinzător.” Această creativitate este reprezentată de deschiderea către universalitatea mântuirii pe care Dumnezeu o vrea pentru toți copiii săi.
Oprindu-se asupra figurii lui Petru, s-a referit la evenimentul „care marchează o întorsătură decisivă” în viața lui Petru, și anume viziunea pe care acesta o are „pe când se afla în rugăciune”, viziune care determină „în el o schimbare de mentalitate”. În viziunea sa, Petru vede „o pânză mare care coboară din cer, conținând diverse animale: patrupede, reptile și păsări, și aude un glas care îl invită să se hrănească din aceste cărnuri. Ca bun evreu, reacționează susținând că niciodată nu a mâncat ceva necurat, așa cum cere Legea Domnului (cf. Lev 11). Vocea răspunde cu tărie: «Ceea ce Dumnezeu a curățat, tu să nu numești impur» (Fap 10,15)”.
Sfântul Părinte a explicat că „prin acest fapt, Domnul vrea ca Petru să nu mai aprecieze evenimentele și persoanele potrivit cu categoriile de pur și impur, ci să învețe să treacă dincolo de acestea, pentru a privi persoana și intențiile inimii. Într-adevăr, ceea ce îl face pe om impur nu vine din exterior, ci numai din interior, din inimă (cf. Mt 7,21)”.
În continuare, a afirmat că „Dumnezeu îl trimite pe Petru la un străin necircumcis, Corneliu, care face pomană pentru popor și se roagă lui Dumnezeu (cf. Fap 10,1-2). În această casă de păgâni, Petru predică despre Cristos răstignit și înviat și despre iertarea păcatelor oricui crede în El. Și pe când Petru vorbește, Duhul Sfânt coboară asupra lui Corneliu și a familiei sale. Iar Petru îi botează în numele lui Isus Cristos (cf. Fap 10,48)”.
Papa Francisc numește acest eveniment drept „fapt extraordinar” pentru că „este pentru prima dată când ceva de acest fel se produce” și vorbește mai departe despre efectul pe care îl produce asupra fraților de la Ierusalim, care sunt „scandalizați de comportamentul lui Petru și îi fac reproșuri aspre (cf. Fap 11,1-3)”. Însă „Petru este mai liber de sine însuși și mai mult în comuniune cu Dumnezeu și cu ceilalți”.
În final, Sfântul Părinte a adresat câteva întrebări: „Și noi, cum ne comportăm cu frații noștri, mai ales cu cei care nu sunt creștini? Suntem un obstacol în întâlnirea cu Dumnezeu? Împiedicăm întâlnirea lor cu Tatăl sau o facilităm?”
De asemenea, a mai spus: „Să cerem astăzi harul de a ne lăsa uimiți de surprizele lui Dumnezeu, de a nu împiedica creativitatea sa, ci să recunoaștem și să favorizăm căile mereu noi prin intermediul cărora Cel Înviat răspândește Duhul său în lume și atrage inimile, făcându-se cunoscut ca «Domn al tuturor» (Fap 10,36).”
Iulia Cojocariu
Actualitatea creştină, nr. 1/2022, Anul XXXIII, p. 23.
