Cât de important este să înțelegem tipul unei conversații! De el depinde (ne)reușita ei. Te salut cu drag, cititor cu suflet tânăr! Luna aceasta, provocarea va fi tot despre comunicare și se referă la spiritul unei conversații.
Dacă privești în evanghelii și la modul cum comunica Isus cu interlocutorii săi, vei observa că stilul era diversificat: într-un fel a comunicat cu discipolii săi (Mc 10,42-45) sau cu femeia samariteană (In 4,7-26), într-un alt mod cu autoritățile religioase iudaice (Mt 23,13-36) sau vânzătorii de la templu (In 2,16) etc. Isus și-a adaptat mereu discursul. Probabil a avut în vedere, dacă nu pe toate, măcar câteva dintre cele 5 axiome ale comunicării observate de specialiștii în comunicare: modul cum exprimă emitentul, felul cum asimilează receptorul, tonul și firul conversației, raporturile de dominare între interlocutori și limbajul nonverbal.
Poate nu de puține ori ți s-a întâmplat să începi o conversație cu gânduri pașnice și să o închei într-o stare de conflict. Pentru a evita situații similare pe viitor, ar trebui observate câteva reguli: analizează bine ceea ce urmează să spui (evită afirmațiile făcute la supărare și așteaptă câteva ore), observă interlocutorul (oamenii sunt foarte diferiți, la fel și modul de a recepta), menține-ți mintea limpede (nu lua lucrurile personal, evidențiază faptele, nu ridica vocea și nu intra în defensivă), evită generalizarea (cuvinte ca „întotdeauna/niciodată” îl agită și mai mult pe interlocutor), nu uita că ceea ce urmează să afirmi este doar o părere (chiar dacă este bine intenționată/documentată, ea rămâne subiectivă; fraze ca „mi se pare că” sau „cred că” sunt recomandate!). Este important ca celălalt să simtă că vrei să îl ajuți, nu să îi impui voința ta.
Oricum, indiferent cum decurge discuția, dacă decizia finală îi revine celuilalt, trebuie să-i respecți libertatea de a alege. La rândul tău, probabil vei dori să fie la fel, nu-i așa?
Pr. Marian Blaj
Oficiul pentru Pastorația Tineretului
Actualitatea creştină, nr. 9/2021, Anul XXXII, p. 17.
