Ce posedăm noi? Care este bogăția noastră, care este comoara noastră? Cu ce putem noi să-i facem pe ceilalți bogați? Să-i cerem Tatălui darul unei memorii recunoscătoare, amintind binefacerile iubirii sale în viața noastră.

Pornind de la textul din Faptele Apostolilor: „În numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă” (3, 6), Papa Francisc a vorbit în cadrul catehezei din 7 august 2019 despre invocarea numelui care eliberează o prezență vie și activă.

În Faptele Apostolilor, propovăduirea Evangheliei nu se bazează numai pe cuvinte, ci și pe acțiuni concrete care dau mărturie despre adevărul anunțului. Este vorba despre „minuni și semne” (Fap 2, 43) care au loc prin intermediul lucrării apostolilor, confirmând cuvântul lor și demonstrând că acționează în numele lui Cristos. Astfel apostolii mijlocesc, iar Cristos acționează „cu ei”. Atâtea semne, atâtea minuni pe care le-au împlinit apostolii erau tocmai o manifestare a dumnezeirii lui Isus.

Referindu-se la prima relatare a unei vindecări din cartea Faptele Apostolilor, Sfântul Părinte a subliniat faptul că aceasta are o finalitate misionară evidentă, fiind menită să suscite credința. Cerșetorul care se găsea la poarta Templului numită „Frumoasă” este paradigma a numeroși excluși și marginalizați. Când Petru și Ioan sosesc are loc un schimb de priviri. Ologul îi privește pe amândoi pentru a cere de pomană, apostolii în schimb și-au ațintit privirea asupra lui, invitându-l să privească spre ei într-un mod diferit, pentru a primi un alt dar. Ologul îi privește și Petru îi spune: „Argint şi aur nu am, însă ceea ce am, aceea îţi dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!” (Fap 3, 6). Apostolii au stabilit o relație, pentru că aceasta este modalitatea în care îi place lui Dumnezeu să se arate, în relație, mereu în dialog, mereu după inspirația inimii: acestea sunt relațiile lui Dumnezeu cu noi; prin intermediul unei întâlniri reale între persoane, care nu poate avea loc decât în iubire.

Cerșetorul, întâlnindu-i pe apostoli, nu găsește bani, ci găsește numele care îl salvează pe om: Isus Cristos Nazarineanul. Petru invocă numele lui Isus, îi spune paraliticului să se ridice în picioare, în poziția celor vii: în picioare, îl atinge pe acest bolnav, adică îl ia de mână și îl ridică, un gest în care Sfântul Ioan Crisostomul vede „o imagine a învierii” (Omilie despre Faptele Apostolilor, 8). Apostolii îl privesc pe olog, îi spun „privește-ne”, îi întind mâna, îl fac să se ridice și îl vindecă. Isus face la fel cu noi toți. Să ne gândim la acest lucru când trecem prin momente grele, prin momente de păcat, prin momente de tristețe. Isus ne spune: „Privește-mă: sunt aici!” Să-l luăm pe Isus de mână și să ne lăsăm ridicați.

Petru și Ioan ne învață să nu ne punem încrederea în mijloace, chiar dacă sunt utile, ci în adevărata bogăție care este relația cu Cel Înviat. Evanghelia este totul nostru, ea manifestă puterea numelui lui Isus și împlinește minuni.

Să nu uităm: să avem mereu mâna întinsă pentru a-l ajuta pe celălalt să se ridice. Mâna lui Isus, prin mâna noastră, îi ajută pe ceilalți să se ridice.

Iulia Cojocariu


Actualitatea creştină, nr. 5/2021, Anul XXXII, p. 23.

Show Buttons
Hide Buttons