În decembrie 2014, Papa Francisc mulţumea presei pentru strădania de a transmite informaţii despre sinodul ce viza familia în lumea contemporană, distanțându-se de stilul de cronică sportivă sau politică, folosit de unii jurnalişti.
Mutatis mutandis, lucrurile sunt similare şi în privinţa referendumului care are ca obiect schimbarea formulării privitoare la temeiul familiei din actualul articol 48, aliniatul 1: „căsătoria liber consimțită între soţi” cu „căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie”.
Există voci care nu văd rostul Referendumului, susținând că modificarea legii fundamentale ar fi lipsită de sens și consideră demersul democratic doar un moft. Vădita încercare de a banaliza importanţa referendumului și participarea la votul de pe 6-7 octombrie ţine mai degrabă de subtila promovare şi răspândire a unui nou concept de libertate. În numele libertăţii totul este posibil, iar precizarea substanţei căsătoriei ar contraveni viziunii moderne asupra libertății şi a modului de a compune relaţiile umane.
Într-un fel paradoxal, s-au ridicat voci care au recurs la autoritatea Scripturii susţinând că în învăţătura „Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi” Isus nu a făcut nicio distincţie în privinţa aproapelui. Orice distincţie ar izvorî din resentimente. Astfel, încet-încet, s-a coborât înspre tărâmul moral susținând că acolo unde este iubire nu poate exista nimic imoral. Aceste opinări, de fapt, trădează adevărata miză care se roteşte în jurul a două nuclee: iubirea şi drepturile umane. Cei care banalizează rostul referendumului intenţionează, la rândul lor, să pună sub umbrela drepturilor umane orice formă de iubire ori de exprimare a libertăţii care atinge implicit sfera sexualităţii.
Se impune „întoarcerea la realitatea în sine”, afirma Husserl, un mare gânditor contemporan. În această chemare se recunoaşte o primă responsabilitate istorică a creştinilor la începutul mileniului al treilea. Fără a ştirbi cu nimic sacrosanta libertate de gândire, întoarcerea la realitatea în sine nu coincide cu apărarea ideilor proprii, garantându-le drept de cetăţenie între alte mii şi mii de idei, ci înseamnă recunoaşterea întâietăţii realităţii asupra ideii, a realului asupra virtualului, a experienţei elementare – aşa cum se impune în viaţa fiecărei fiinţe umane – asupra ideologiei. Aceasta este rațiunea şi motivaţia pentru care susţinem familia şi căsătoria între un bărbat şi o femeie şi mergem la vot.
Pr. Fabian Măriuţ
Susţinerea revizuirii articolului 48 nu vine dintr-un sentiment de ură, nici din dorinţa de a răni pe cineva; există certitudinea că relaţia dintre un bărbat şi o femeie este nucleul care stă la baza familiei.
Actualitatea creştină, nr. 10/2018, Anul XXIX, p. 22.
