Crizele mai mici sau mai mari sunt inerente în viaţa unui cuplu. Ivirea lor provoacă dezamăgiri, iar pentru a le depăşi e nevoie de ajutor. Cineva spunea că primul părinte spiritual pentru un soţ este soţia, iar pentru o soţie este soţul.
Rolul benefic al naşilor se vede tocmai în momentele delicate din viaţa finilor, când ajutorul acordat prin rugăciune şi sfatul bun îi poate scoate pe aceştia din necaz. Un rol îl au şi consilierii, psihologii, care pot oferi învăţături calificate. Mai presus de toate este părintele duhovnic care oferă „soluţia mistică” atunci când alte soluţii eşuează.
Ca purcederea la o formă sau alta de ajutor, de consiliere, de îndrumare spirituală să aibă sorţi de izbândă e nevoie şi de strădanie personală. În acest scop vă propun cinci puncte ajutătoare.
Mai întâi aduceţi mulţumire Domnului pentru deziluzie, în ciuda tendinţei de a o considera ceva rău. În realitate nu este. Cuvântul ca atare, dez-iluzie, înseamnă îndepărtarea unei închipuiri, a unei greşeli, a unei minciuni pentru a vedea lucrurile aşa cum sunt de fapt. În viaţa spirituală acesta este un pas absolut necesar. Forma aceasta de dezvrăjire vă ajută să vă lepădaţi de ideea amăgitoare pe care o aveţi unul despre altul, ca să ajungeţi să iubiţi cu adevărat persoana din spatele acestei idei.
În al doilea rând amintiţi-vă de promisiunea din ziua căsătoriei. Chiar dacă în toiul încercărilor vi se pare imposibil să rămâneţi toată viaţa alături unul de altul, harul căsătoriei vă întăreşte. Cristos este acolo, nu lasă pe nimeni să-şi ducă singur crucea, îl ridică din cădere, îl ajută să ceară şi să dăruiască iertarea. Primul loc înspre care trebuie să alergaţi este chiar sacramentul Căsătoriei.
În al treilea rând preţuiţi ceea ce a mai rămas bun din relaţia voastră. Urmaţi sfatul pe care Isus îl dă Bisericii din Efes, anume de a vă întoarce la prima iubire. E atât de important să vă amintiți de motivele, împrejurările, cauzele care v-au prilejuit îndrăgostirea.
În al patrulea rând rugaţi-vă împreună. Exprimaţi-vă propriile intenţii de rugăciune. A şti pentru ce se roagă celălalt duce la deschiderea ochilor, la împrăştierea iluziilor. Dacă soțul/soţia refuză rugăciunea împreună, rugaţi-vă pentru şi în locul său.
În cele din urmă priviţi crucea. Crucea „despică noaptea întunecată” din suflete. Purtând crucea și continuând lupta veţi descoperi că dincolo de iluzii vă aşteaptă Cristos, cel smerit şi ascultător, care aduce învierea şi bucuria.
Aţi promis că veţi fi credincioşi în vremuri bune şi în vremuri potrivnice, în caz de boală ca şi în timp de sănătate. Cereţi de la Domnul harul de a spune „da” chemării sale în fiecare zi.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 12/2022, Anul XXXIII, p. 22.
