În timpul călătoriei în Polonia, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, Papa Francisc a vizitat, la 29 iulie 2016, fostul lagăr de concentrare de la Auschwitz-Birkenau. Câteva zile mai târziu, la 4 august, a mers la Assisi, unde a vizitat bisericuța Porțiuncula.
Auschwitz și Assisi sunt două localități devenite, de-a lungul vremii, simbolice: prima, pentru război, a doua, pentru pace.
Auschwitz este un loc al suferinței umane extreme, al celor mai mari orori ale Celui de Al Doilea Război Mondial. Assisi este prin excelenţă oraşul păcii, nu doar datorită spiritului de fraternitate imprimat de spiritualitatea Sfântului Francisc, ci mai ales datorită Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Pace, din 27 octombrie 1986, convocată de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, care a reunit atunci 50 de reprezentanţi ai diferitelor Biserici creştine (în afară de reprezentanţii Bisericii Catolice) şi 60 de reprezentanţi ai altor religii din lume.
Cele două vizite ale Papei Francisc s-au desfăşurat sub semnul tăcerii, al reculegerii, al rugăciunii personale, intime. Papa nu a fost turist la Auschwitz și Assisi, ci pelerin. Nu a ţinut discursuri, nu a dat declaraţii. Pentru că şi la Auschwitz și la Assisi cuvintele, dacă nu sunt rugăciune, sunt de prisos.
Prin prezenţa sa la Auschwitz, Papa a făcut un apel la memoria colectivă, a readus în atenţia fiecăruia dintre noi, dar şi a mai marilor lumii, ororile şi suferinţele pe care orice război le aduce. Tăcerea lui a strigat pentru toate victimele inocente ale războaielor de ieri, dar mai ales ale războaielor de astăzi. Iar în orașul Sfântului Francisc ne-a amintit că „Pacea de la Assisi” nu e un simplu deziderat, nici simpla adeziune a religiilor lumii, ci o realitate construită zi de zi, de fiecare dintre noi, în societate, în oraşul în care locuim, la locul de muncă, în familie.
Maica Tereza de Calcutta − Premiul Nobel pentru Pace (1979) −, spunea despre sine că era un creion în mâna lui Dumnezeu. În această optică, tăcerea Papei Francisc, la Auschwitz și Assisi, ne provoacă şi pe noi să reflectăm la „ce scriem” în și cu viața noastră: război sau pace? (C. Grigore)
Articol apărut în „Actualitatea creștină”, nr. 09/2016, p. 10.
