Căldura, praful, frigul, pericolele, indiferența și toate problemele care apar în viața unui misionar nu pot înlocui iubirea pe care bunul Dumnezeu o revarsă asupra lui în fiecare zi petrecută în locul în care episcopul l-a trimis spre păstorire.
Sunt multe momente în munca de evanghelizare când suntem predispuși să credem că nu mai există nici o soluție pentru a duce la capăt ceea ce am început. Și bunul Dumnezeu, în marea sa providență, ne spune în acele clipe să ne amintim de cuvintele Fiului său atunci când învăța în sinagoga din Cafarnaum: Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună” (Lc 4,18). Aceste cuvinte ale Mântuitorului proclamate în duminica a IV-a de peste an (C), din Evanghelia după Sfântul Luca, ne arată că, mereu, cel care ne susține în munca de evanghelizare este Dumnezeul unul și întreit.
De asemenea, întâlnim persoane care ne adresează următoarele cuvinte: „De ce vă chinuiți să îi ajutați pe acei oameni? Ar trebui ca ei înșiși să realizeze că trebuie să lupte pentru o viață mai bună. E o pierdere de timp ca ei să fie ajutați, să fie educați.” Asemenea afirmații ne pot descuraja dacă lăsăm ca ele să înlocuiască în viața noastră marea providență a Domnului.
Un răspuns sincer și frumos pe care îl putem adresa celor care răspândesc acest scepticism este: „Și ei sunt copiii lui Dumnezeu. La fel ca noi, au dreptul să se bucure de milostivirea și darurile pe care Creatorul le revarsă în viața noastră. Fiecare clipă pe care o petreci în prezența Domnului și a credincioșilor este un moment de creștere în iubire, înțelegere, răbdare și încredere în providența Domnului.”
În lumea întreagă, misionarii parcurg mii de kilometri pentru a transmite Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor. Vestea cea Bună a Mântuitorului nostru Isus Cristos nu se limitează doar la persoanele și țările bogate. Ea trece dincolo de barierele pe care le pune avariția. Dar putem descoperi și creștini care în propria comunitate transmit această revărsare a harului divin. Prin vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, prin timpul petrecut alături de cei care se află în suferință, prin răbdarea pe care o arată celorlalți, ei sunt misionari la ei acasă.
În viața misionarului providența Domnului e ca un copac ale cărui ramuri țin umbră celui care vrea să se ferească de căldura puternică a soarelui. Căldura puternică a soarelui sunt toate acele greutăți și pericole pe care acesta le înfruntă.
Actualitatea creştină, nr. 3/2022, Anul XXXIII, p. 26.
