În atitudine de uimire, de contemplare a Pruncului dumnezeiesc. Cei cinci îngeraşi se uită la Fiul-Unul-Născut al lui Dumnezeu cu acea curiozitate curată pe care doar copilaşii la vârsta inocenţei o mai pot avea. Ivite din întunericul fundalului, chipurile cereşti înaripate primesc strălucire de la Isus, lumina lumii. Venit pe lume în chip de prunc, Isus este ţinut în braţe, cu duioşie maternă, de Preacurata. Cu bunătate, ea îşi dă la o parte mantia pentru a lăsa ca Pruncul să fie privit cu ochi plini de uimire, admiraţie şi recunoştinţă de fiinţele îngereşti cu chipuri vesele de ţânci.
Astfel i-a reprezentat pictorul Carlo Maratta sau Maratti (Camerano, 1625 – Roma, 1713) – unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai clasicismului secolului al XVII-lea – pe îngeri într-una din scenele Naşterii Pruncului Isus, realizată în ulei pe pânză, în 1655, opera fiind păstrată la Dresda, în Germania.
De ce am ales această pictură sacră pentru rubrica „Îngerii Romei” de vreme ce tabloul nu se află la Roma, ci la Dresda? Pentru simplul motiv că reprezentarea este asemănătoare unei alte opere de acelaşi autor, intitulată tot „Naşterea Domnului”, păstrată în biserica San Giuseppe dei Falegnami, din Roma. Însă, după prăbuşirea acoperişului bisericii, petrecută la sfârşitul lunii august 2018, în prezent pictura se află într-un depozit al Vicariatului Romei, în aşteptarea de a reveni acasă, imediat ce renovarea bisericii se va încheia. Nu se ştie exact când se va întâmpla aceasta, dat fiind că lucrările se efectuează la Roma, în cetatea care, nu întâmplător, este supranumită „eternă”.
Dar, revenind la fiinţele divine înaripate, m-aţi putea întreba, pe bună dreptate, de ce i-am ales pe îngerii pictorului Maratta care, oricât ar fi ei de simpatici şi de drăgălaşi, nu au nimic neobişnuit, spre deosebire – să spunem – de îngerii lui Raffaello Sanzio. Să ne gândim, de exemplu, la binecunoscuta imagine sacră „Madonna Sistina” a lui Raffaello, în care îngerii devin protagonişti prin aspectul lor gânditor, în timp ce privesc rezemaţi de pervazul unei „ferestre imaginare” spre „piaţa aglomerată a existenţei umane”.
Îngerii lui Maratta sunt altfel. Deşi asemănători la chip, se deosebesc de îngerii lui Raffaello prin obiectul privirii. Ochii lor îl indică în mod precis pe Isus, spre care se îndreaptă şi privirea suavă a Maicii Sale. Ei par să spună, cu privirea, că Pruncul Isus este scopul existenţei noastre, ţinta istoriei, împlinirea omului.
Totodată, privirea îngerilor spre Mântuitorul venit pe lume în chip de Prunc înveşmântat în lumină ar voi parcă să ne aducă aminte că şi sufletele noastre vor fi aşteptate într-o zi în Împărăţia lui Dumnezeu asemenea unor prunci înfăşaţi cu scutecele iubirii şi ale faptelor bune.
Dar, până atunci, nu ne rămâne decât să ne amestecăm printre îngerii lui Maratta, îngrămădiţi în jurul Maicii Preacurate, pentru a vedea şi a da mărturie de Naşterea lui Cristos, proclamând într-o voce cu fiinţele îngereşti: „Mărire-n cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă.”
Anca Mărtinaş Giulimondi
Actualitatea creştină, nr. 13/2019, Anul XXX, p. 11.
