va fi canonizat după vindecarea unui frate
Fratele Emile Rasolofo, nativ din Madagascar, din Congregația fondată de Fericitul Preot Giustino Maria Russolillo, fusese internat în stare de comă la spitalul din Pozzuoli (Italia). Acesta suferea, conform diagnosticului, de „crize tonico-clonice generalizate și prelungite, boli epileptice, rabdomioliză foarte gravă, pneumonie și insuficiență respiratorie acută”.
Prognosticul a fost rezervat quoad vitam și quoad valetudinem, în ciuda relevanței tratamentelor. Având în vedere gravitatea cazului, întreaga Congregație Vocaționistă a început un lanț de rugăciuni către Fericitul Giustino – Iustin, dacă ar fi să traducem numele fondatorului.
În dimineața zilei de 21 aprilie 2016, bolnavul a deschis brusc ochii, a vorbit, și-a mișcat membrele și după câteva ore a început să slujească și altora.
Ancheta asupra presupusului miracol a fost efectuată la Pozzuoli în 2017-2018 și au fost ascultați 18 martori. Majoritatea experților din consiliul medical reunit în data de 5 martie 2020 au recunoscut că recuperarea a fost „rapidă, completă și durabilă și nu poate fi explicată științific”. Sfântul Părinte Francisc, la 27 octombrie 2020, a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul despre acest miracol. Astfel că urmează ca Giustino Maria Russolillo să fie proclamat oficial sfânt și să fie înscris în calendarele din întreaga Biserică Catolică
Cronologia
Sfântul Giustino Maria Russolillo
Canonizare: urmează
Beatificare: 07.05.2011
Venerabil: 18.12.1997
Procesul: 15.12.1977
Moartea: 02.08.1955
Nașterea: 18.01.1891
BIOGRAFIE
Un preot inspirat să promoveze cu toate forțele vocațiile* la viața sacerdotală și mănăstirească.
Giustino s-a născut în Pianura (Italia), fiind al treilea din cei zece copii ai lui Luigi Russolillo și ai Giuseppinei Simpatia. A fost botezat și instruit în credința creștină, primind Prima Sfântă Împărtășanie în 1896.
În data de 20 septembrie 1913 a fost hirotonit preot, ocazie cu care a făcut un vot de a lucra pentru a promova vocațiile* la preoție și viața consacrată. În acest sens, în 1920 a fondat Congregația Părinților Vocaționiști, respectiv în 1921 pe cea a Surorilor Vocaționiste. Aceste congregații au fost recunoscute la nivel diecezan în 1927 și la nivel pontifical în 1947, respectiv în 1948.
În primăvara anului 1955 a fost diagnosticat cu leucemie și a decedat din acest motiv. Frații și surorile din congregațiile fondate de el au dus mai departe idealul lui în multe țări de pe toate continentele.
* Existența omului pe pământ are sens cu condiția să își asume un răspuns ferm la chemarea universală a lui Dumnezeu de a fi sfânt. Sfințirea este darul lui Dumnezeu pe care îl primim ca pe o chemare la care răspundem și în care ne angajăm. Forma de viață în care răspundem poate fi cea de familie sau cea de consacrare. Aceasta din urmă este o vocație specială la care, pentru a răspunde, oamenii au nevoie de ajutor – de aici importanța promovării vocațiilor.
Actualitatea creştină, nr. 7/2021, Anul XXXII, p. 25.
