Cu celebrarea Miercurii Cenușii am început Timpul Postului Mare. Ne-am plecat capetele și am primit semnul cenușii, care ne amintește că suntem țărână, pământ, lut, și în același timp am primit invitația să ne pregătim pentru a fi transformați de „evenimentul” pascal în oameni noi, răscumpărați și vrednici de a intra în viața cea nouă inaugurată prin Misterul Pascal al lui Cristos.
Sfântul Părinte Papa Francisc spunea că suntem totuși „țărână prețioasă, destinată să trăiască pentru totdeauna. Suntem pământul asupra căruia Dumnezeu a revărsat cerurile sale, țărâna care conține visele sale. Suntem speranța lui Dumnezeu, tezaurul său, gloria sa. Cenușa ne amintește, astfel, parcursul existenței noastre: de la țărână la viață. Suntem țărână, pământ, lut, dar dacă ne lăsăm plăsmuiți de mâinile lui Dumnezeu, devenim o minune” (Omilia din Miercurea Cenușii, 26 februarie 2020).
De aceea, în timpul Postului Mare mai important este ceea ce Dumnezeu vrea să facă pentru noi decât ceea ce putem face noi în acest timp. Este mai central și mai important harul decât „rutina” practicilor noastre penitențiale, care de multe ori rămân la nivel superficial. Profetul Ioel ne avertizează: „sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci el este milostiv și îndurător, încet la mânie și plin de bunătate și iartă răul” (2,12-13).
Cristos vrea să ne comunice și în acest an concret viața cea nouă, care izvorăște din Paștele său. De aceea timpul Postului Mare este o perioadă de patruzeci de zile de har: așa cum au fost patruzeci de zile pentru Moise pe vârful muntelui Sinai, pentru a pregăti Alianța, așa cum au fost patruzeci de ani de peregrinare a poporului ales prin pustiu, drum spre țara făgăduită; cum au fost patruzeci de zile pentru profetul Ilie, în drumul său spre întâlnirea cu Dumnezeu de pe muntele Horeb; așa cum au fost patruzeci de zile pentru Isus în pustiu, înainte de începerea misiunii sale mesianice.
Și în Paștele din acest an, cu cele patruzeci de zile ale sale de pregătire și cincizeci de zile de prelungire în bucuria pascală, Dumnezeu vrea să ne comunice viața sa din belșug. De aceea suntem invitați de cuvântul său, ca în acest timp sfânt să se amintim de Botezul nostru și de asemenea să celebrăm împăcarea noastră cu Dumnezeu prin sacramentul Penitenței.
În primele timpuri ale Bisericii, când și-a avut originea Postul Mare, acest timp avea tocmai scopul de a pregăti „catecumenii”, adică pe cei care s-au convertit la credința creștină, să primească Botezul în timpul Vigiliei pascale.
Dar și astăzi semnificația fundamentală a Postului Mare este aceeași. Deși suntem botezați, este nevoie să recuperăm starea de har primită odată cu Botezul. De aceea chiar de la începutul Postului Mare, cu primirea cenușii pe cap, ne recunoaștem atât slăbiciunea, dar și starea noastră de oameni păcătoși, și ne angajăm să reînnoim viața noastră cu ajutorul sacramentului Penitenței, care ne face capabili să ne apropiem de Cristos.
Așadar, lucrul cel mai important al Postului Mare este… Paștele: trecerea prin Cruce la viața cea nouă oferită tuturor prin Învierea lui Cristos.
O trecere pe care Isus a făcut-o în urmă cu două mii de ani și pe care acum trebuie să o facem noi împreună cu El. Paștele pe care El l-a inaugurat acum două mii de ani este și astăzi în fază de realizare. Un timp în care creștem pentru a putea fi capabili de viața cea nouă oferită de Dumnezeu în Fiul său: „Completez în trupul meu ceea ce lipsește pătimirii lui Cristos” (Col 1,24). Pentru a fi cu adevărat Paște pentru noi, este nevoie să ne configurăm cu Cristos, parcurgând drumul pascal, care cuprinde atât „drumul crucii”, cât și „drumul bucuriei”, cu toate consecințele pe care le presupun.
Postul Mare nu este un timp de constrângere sau de suferință; este un timp de pregătire serioasă, da, dar nu tristă, la sărbătoarea Paștelui. Când de la începutul Postului Mare cuvântul de ordine este „convertirea”, adică schimbarea de mentalitate, părăsirea stării „omului vechi”, care din nefericire continuă să crească în noi. Dumnezeu vrea să distrugem tot ceea ce este în noi păcat, antievanghelic și anti-Paște, astfel încât, astfel reînnoiți, să putem intra pe drumul „trecerii” lui Cristos de la moarte la viață.
În acest efort al nostru, conjugat cu harul lui Dumnezeu, suntem încurajați și în acest an de Mesajul pentru Postul Mare al Papei Francisc, care ne amintește că „Postul Mare este timp favorabil de reînnoire personală şi comunitară care ne conduce la Paștele lui Isus Cristos mort şi înviat. Pentru drumul de Postul Mare din 2022 ne va face bine să reflectăm asupra exortației Sfântului Paul adresate galatenilor: „Să nu obosim în a face binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom deveni leneşi! Aşadar, acum, cât avem timp (kairós), să facem bine tuturor” (Gal 6,9-10)”.
Care este „acest bine” pe care trebuie să-l facem? Papa Francisc, insistând asupra îndemnului Sfântului Paul, „să nu obosim în a face binele…” (Gal 6,9), ne amintește de importanța practicilor penitențiale tradiționale care ne vor ajuta să regăsim libertatea inimii pentru a ne îmbrăca în omul cel nou (cf. Ef 4,24):
„Să nu obosim în a ne ruga… Avem nevoie să ne rugăm pentru că avem nevoie de Dumnezeu.”
„Să nu obosim în a extirpa răul din viaţa noastră. Postul trupesc la care ne cheamă Postul Mare să întărească duhul nostru pentru lupta împotriva păcatului. Să nu obosim în a cere iertare în sacramentul Pocăinţei şi al Reconcilierii, știind că Dumnezeu nu oboseşte niciodată să ierte. Să nu obosim în a lupta împotriva concupiscenţei, acea fragilitate care împinge la egoism şi la orice rău.”
„Să nu obosim în a face binele în caritatea activă faţă de aproapele. În timpul acestui Post Mare, să practicăm pomana dăruind cu bucurie (cf. 2Cor 9,7).”
„Să nu obosim!”
Să nu obosim a ține privirea noastră îndreptată spre Învierea lui Cristos!
Destinul final al Postului Mare este Paștele, este Viața!
Totuși, drumul trece și prin renunțare și umilință. „Omul vechi” trebuie să cedeze locul „omului nou”!
Invoc binecuvântarea Domnului asupra dumneavoastră, dragi cititori ai revistei Actualitatea creștină, rugându-l să vă ajute ca să parcurgeți cu entuziasm drumul Postului Mare și „să nu obosiți” în a face loc „vieții celei noi”, pe care ne-o aduce sărbătoarea Paștelui!
Tuturor vă doresc un timp sfânt al Postului Mare, plin de roade spirituale bogate!
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 3/2022, Anul XXXIII, p. 3-4.
