„Multe iubiri trebuie să moară încă în mine, înainte ca iubirea mea să poată merge spre Tine” (J.C. Bloem, poet olandez)
Remarcăm adesea că bisericile noastre sunt mai pline ca de obicei în Miercurea Cenușii. Nu este o zi de sărbătoare cu obligația de a participa la Liturghie. Nimeni nu este obligat să participe la Liturghie sau să primească cenușă binecuvântată. Dar există ceva la începutul acestui timp al Postului Mare care ne atrage, ne cheamă să ne întoarcem la sănătate, la puțină austeritate, la o schimbare a inimii și a minții. Este o a doua șansă, alături de hotărârile pe care le luăm de obicei de Anul Nou, de mult încălcate și uitate. Este o a doua șansă de a face schimbări în viața noastră. Pentru unii oameni, este nici mai mult, nici mai puțin decât o a doua șansă la viață. Acel ceva care ne atrage este harul lui Dumnezeu. Și ne atrage înapoi la îmbrățișarea milostivă a lui Dumnezeu.
Există ceva atrăgător în faptul că Postul Mare începe în mijlocul unei săptămâni obișnuite, ne prinde în mijlocul ocupațiilor noastre zilnice și ne cere să ne facem timp pentru a-l găsi pe Dumnezeu. Postul Mare nu ne îndepărtează de viețile noastre obișnuite, ci mai degrabă ne invită să dăm o atenție nouă și sfântă acestor activități. Așa ar trebui să fie cu toate practicile noastre spirituale. Ne luăm timp deoparte, în liniște și reculegere, pentru ca apoi să ne întoarcem la activitățile noastre zilnice cu noi inspirații și propuneri de a fi mai buni. Dumnezeu ne va surprinde întotdeauna cu posibilități noi atunci când ne așteptăm mai puțin la ele. Fiecare Post Mare poate să ne rezerve surprize.
În timp ce deschidem această călătorie jubiliară spre un nou Post Mare, nu uităm că pornim într-un mod reînnoit spre Paște. Un moment unic în care Cristos ne va dezvălui cine este El și cine suntem noi.
Fiecare Paște este un nou pas în călătoria noastră baptismală care crește ca o sămânță în fiecare discipol. Ne invită să lăsăm prezența Duhului să acționeze, să primim îmbrățișarea comunității ecleziale și să fim docili față de călătoria de credință pe care Isus ne-o propune în fiecare moment.
„Convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,15). Acesta va fi imperativul pe care îl
vom auzi când praful de cenușă va fi așezat acolo unde am fost unși cu Sfânta Crismă în ziua Botezului. Acestea sunt cuvintele lui Isus însuși, dar ce înseamnă ele?
În sensul său original, „convertiți-vă” nu înseamnă nimic mai mult decât „întoarceți-vă”, dar chemarea lui Isus i-a dat un sens mai profund, și anume „întoarceți-vă și urmați-mă”. Știm ce înseamnă asta: „Du o viață mai bună”, spune Isus, pentru că asta facem noi când încercăm să-l urmăm.
Și ce este o viață mai bună? Este o viață care nu se concentrează doar pe noi înșine. O viață care este mai mult decât sănătatea noastră, posesiunile noastre, proprietatea noastră, plăcerea noastră. Deci totul redus la „noi”, nimic și nimeni altcineva. Vedem din ce în ce mai des la ce duce o astfel de viață. Vedem mulți oameni care urmăresc doar puterea și interesul personal, politicieni pentru care toate mijloacele sunt bune pentru a rămâne la putere, dictatori în loc de președinți și abuzuri incredibile de putere. Vedem, de asemenea, celebrități din sport și domeniul artistic care, pe cont propriu, câștigă mai mult decât toți locuitorii țărilor sărace la un loc. Dar vedem și multe familii destrămate, oameni care nu văd o cale de ieșire din labirintul în care rătăcesc, tineri care nu știu încotro se îndreaptă viața lor. De fapt, vedem mult egoism și, ca urmare, o lume care devine de nesuportat, cu o climă care se depășește pe sine, o mare plină de deșeuri, o natură care își pierde frumusețea și o mulțime de oameni nefericiți.
Așa că este bine că Isus ne cheamă pe toți să ne „convertim”, să ne întoarcem la El, adică să mergem pe o altă cale. Să nu fim dependenți de noi înșine, de televizor, de smartphone, de tabletă, de Facebook, Tik-Tok sau Twitter (X) și de atâtea alte jucării care, din păcate, sunt adesea folosite greșit pentru a-i răni, a-i ponegri, a-i distruge pe alții.
„Convertiți-vă”, mai spune Isus în acest context, „și credeți în Evanghelie”, adică în Vestea cea Bună. Iar Vestea Bună ne spune că există o altă cale decât cea a egoismului, a interesului personal, a abuzului de putere și a demolării, iar aceasta este calea pe care a mers El însuși: calea iubirii și a păcii, a înțelegerii și a respectului, a angajamentului față de ceilalți, a luptei pentru binele tuturor.
„Convertiți-vă și credeți în Evanghelie!” vom auzi când vom simți cenușa pe capul
nostru. Cât de frumoase și mai bune ar deveni viețile noastre, familiile noastre, comunitățile noastre, mediul nostru în care trăim și muncim, lumea noastră, dacă am face asta cu adevărat!
Dacă am ajuta astfel să construim și să ne bucurăm de Vestea Bună a lui Dumnezeu pentru noi, pentru semenii noștri și pentru lume!
De aceea avem Postul Mare: pentru o renaștere și o reînnoire interioară care ar trebui să aibă loc în fiecare an, în care să ne reorientăm și să-i dăm lui Dumnezeu șansa de a ne dărui puterea sa vindecătoare. El este generos în a oferi mereu toate mijloacele pentru a duce o viață cu adevărat creștinească.
Poate că acest An Jubiliar ar trebui să ne determine să sperăm mai mult că putem să ne convertim, dar poate mai întâi este nevoie de o convertire tocmai la speranță! În acest an al jubileului, Papa Francisc ne-a invitat să ne trezim la speranță, și să devenim astfel „pelerini ai speranței”.
Acest Post Mare poate fi un răspuns concret la propunerea de a ne converti, poate un pic mai mult, la speranță, la o viață mai corectă, la o lume mai bună, pentru că „speranța nu dezamăgește” (Rom 5,5).
Dar Postul Mare ar fi lipsit de sens dacă nu ne-ar îndreaptă privirea spre Paște. Moartea nu a fost pentru Isus cuvântul final asupra vieții sale. Ultimul cuvânt a fost pronunțat în mod clar de Tatăl său Dumnezeu și se numește Viață veșnică cu El. Și aceasta este și promisiunea pentru noi, „speranța care nu dezamăgește”, pentru că nimic și nimeni nu ne poate despărți de iubirea lui Dumnezeu (cf. Rom 8,35.37-39 și bula Spes non confundit 2,3).
În acest martie plin de har, să ne deschidem inimile și să lăsăm ca harul lui Dumnezeu să ne modeleze. Să trăim Postul Mare ca pe o călătorie de întoarcere la esența credinței noastre, pentru ca, în noaptea Învierii, să putem spune cu adevărat: „Cristos a înviat!”
Vă doresc un Post binecuvântat, o perioadă de deschidere către lucruri noi care vă pot îmbogăți viața și o perioadă de schimbare pentru a vă putea bucura din plin de Paște.
Drum bun spre Paște!
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 3/2025, Anul XXXVI, p. 3-4.
