În discursul ţinut în faţa miilor de familii adunate în Piaţa Sfântul Petru în seara zilei de sâmbătă, 3 octombrie, Papa Francisc afirma că „fiecare familie este mereu o lumină, oricât de slabă, în întunericul acestei lumi”. Peste Cetatea eternă cobora noaptea, iar vocea Succesorului lui Petru răsuna peste marea de familii cu candele aprinse în mâini. Lumina lor palidă ducea la desluşirea multora dintre chipurile copiilor, tinerilor, părinţilor, bunicilor… Aşa începea Sinodul dedicat familie cu tema „Vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea contemporană”. O multitudine de chipuri laolaltă erau adunate în semn de comuniune şi speranţă. O imagine profetică: a păstorului care cu glasul său cheamă turma, dar şi o altă imagine, aceea a plecării în exod. De astă dată, însă, patria promisă nefiind undeva la distanţă, la patruzeci de ani de mers prin deşert, ci în fiecare familie vie.
Papa Francisc face des apel la verbul a discerne. E amprenta lăsată de formarea iezuită pe care a primit-o. Sinodul dedicat familiei a fost pus astfel sub semnul discernământului. Apropo de exod! Un rabin spunea, nu lipsit de ceva ironie, că lui Dumnezeu nu i-a fost atât de greu să-i scoată pe evrei din Egipt pe cât de greu i-a fost să scoată Egiptul din evrei. Întorcându-ne la dezbaterile sinodale din octombrie 2014, care au avut ca subiect „Provocările familiei în contextul evanghelizării”, acestea au fost prima mare etapă de cernere a situaţiei cu care se confruntă familia în întreaga lume. Provocările sunt multiple în funcţie de contextul cultural şi de situaţia economică: de la poligamie la fenomenul singles din ţările occidentale, de la sterilizarea femeilor după naştere la mentalitatea contraceptivă, de la iubirea înţeleasă în sens hedonist la ruptura dintre sexualitate şi procreare, de la lipsa de curaj pentru a întemeia o familie la divorţ, de la sărăcie la mentalitatea consumistă etc.
Schimbarea mentalităţii este de fapt provocarea de fond. Una din consecinţele imediate ale transformărilor epocale la nivel cultural este că „dorinţa de familie” pe care o mărturisesc în proporţie covârșitoare generaţiile tinere devine un fapt tot mai subiectiv şi mai intimist. Dorinţei de familie i se opune teama de responsabilitate, de asumare a ceea ce este peren şi definitiv, i se opune neîncrederea şi lipsa de speranţă. Acesta este noul Egipt care se înrădăcinează în inimile şi în minţile noilor generaţii şi pe care sinodul convocat de Sfântul Părinte îşi propune să-l dezrădăcineze pentru a face loc cuvântului dătător de viaţă al Evangheliei, un cuvânt de speranţă şi bucurie.
În omilia din 4 octombrie 2015, de la Sf. Liturghie de deschidere a Sinodului, Papa Francisc s-a oprit asupra a trei argumente: drama singurătăţii, iubirea dintre bărbat şi femeie şi familia. Sub drama singurătăţii, privită în contextul lumii globalizate, se ascunde o jalnică neputinţă. Locuinţelor luxoase le lipseşte cel mai adesea căldura căminului familial, în ciuda mijloacelor sofisticate de divertisment inima omului este tot mai goală, plăcerilor le corespunde tot mai multă lipsă de iubire. Remediul singurătăţii este legătura de iubire dintre un bărbat şi o femeie, la care Papa adaugă: „obiectivul vieţii conjugale nu este numai (ca bărbatul şi femeia) să trăiască împreună pentru totdeauna, ci să se iubească pentru totdeauna”. Acesta e secretul: de a conjuga verbele a trăi împreună şi a se iubi unul pe altul. Pentru realizarea acestui lucru nu există mijloace puternice ori spectaculoase, discernământul fiind calea simplă de introspecţie, dar şi prin care Duhul Sfânt îşi face simţită prezenţa atât la nivel personal şi familial, cât şi la nivel eclezial. Sinodul ca atare este timpul cernerii.
Calitatea de ucenici ne dă convingerea că Isus, care i-a cerut lui Petru să arunce năvodul la pescuirea minunată, i-a cerut lui Francisc, succesorul lui Petru, să mai arunce încă o dată năvodul, alcătuit de data aceasta din acele familii fidele promisiunii căsătoriei şi care să scoată din apele învolburate ale lumii oameni noi, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Pr. Fabian MĂRIUŢ
[Fabian Măriuț, Pescuirea minunată. Sinodul, un timp al cernerii, Actualitatea Creștină, anul XXVI, nr. 11/2015, p. 14]