La 15 iunie, Dicasterul pentru laici, familie şi viaţă punea la îndemâna păstorilor Bisericii, a laicilor angajaţi în pastoraţie şi a tuturor credincioşilor documentul intitulat „Itinerare catehumenale pentru viaţa de căsătorie”.
La apariţia documentului, atenția presei profane era îndreptată aproape exclusiv asupra propunerii ca tinerii să se pregătească pentru intrarea în căsătorie practicând virtutea curăţiei, ca şi cum aceasta ar fi o noutate.
Creşterea numărului căsătoriilor lovite de nulitate, a celor lipsite de profunzime şi consistenţă din cauza abordării superficiale a importanţei sacramentului Căsătoriei, a celor incapabile să stea în picioare la inevitabilele încercări şi crize, dar şi suferinţele şi rănile provocate de falimentele în căsătorie constituie un serios motiv ca Biserica să reflecteze asupra pregătirii la căsătorie.
Punctul nodal al textului magisterial priveşte pregătirea la viaţa de căsătorie (preparation for a marriage) şi nu doar pregătirea pentru nuntă (preparation of a wedding). Adeseori cursurile pentru logodnici sunt doar o pregătire pentru ziua nunţii. De aceea papa cere schimbarea care să plece de la a dedica mai mult timp pregătirii. Dacă pentru pregătirea candidaţilor la preoţie se acordă mai mulţi ani, pentru pregătirea celor care vor să îmbrăţişeze căsătoria se acordă doar câteva săptămâni. Aşa că acelora care alcătuiesc majoritatea credincioşilor, care sunt păstrătorii şi transmiţătorii vieţii, care au grijă de persoanele în vârstă li se dedică prea puţin timp.
Documentul vorbeşte de trei faze de pregătire: precatehumenală, intermediară şi catehumenală. Prima priveşte copilăria şi adolescenţa, care presupun însuşirea unei sănătoase stime de sine şi educarea în lumina antropologiei creştine la adevăr şi iubire. Faza intermediară are în vedere condiţia şi situaţia fiecărui cuplu, cât de departe sau cât de aproape este de credinţă, cât de profundă este legătura fiecăruia dintre logodnici cu Dumnezeu. Faza a treia se împarte la rândul ei în alte trei: pregătirea proximă care presupune redescoperirea mesajului creştin şi a Sfintei Scripturi; pregătirea imediată, desfăşurată în lunile premergătoare celebrării căsătoriei şi în care pe lângă propunerea necesarelor învăţături, se recomandă şi recurgerea la reculegeri şi la experienţe de viaţă spirituală; iar în cele din urmă însoţirea în primii ani de căsătorie, timp în care soţii sunt ajutaţi să colaboreze cu harul primit în ziua cununiei.
O componentă importată a formării este participarea şi mărturia cuplurilor cu experienţă în drumul de pregătire a logodnicilor şi a soţilor.
Pr. Fabian Măriuț
Actualitatea creştină, nr. 10/2022, Anul XXXIII, p. 22.
