„Am ajuns la capătul puterilor. Colegii m-au înșelat. Între ei, un foarte vechi prieten. Mi-au făcut mult rău atunci când nu mă așteptam. La niciun apropiat nu am găsit sprijin. Mi se întâmplă ca nici la cei din familie să nu aflu înțelegere. Ce mă fac? Cine mi-ar putea oferi un sprijin, un cuvânt de alinare? Cine m-ar putea înțelege?”
Auzim cu toții astfel de cuvinte. Poate că noi înșine am trecut prin astfel de momente de dezamăgire, de descurajare, de depresie.
În astfel de situații, unii dintre noi aleargă la un psihoterapeut, alții „se lasă în voia sorții”, alții în schimb îngenunchează în rugăciune și își încredințează întreaga viață lui Dumnezeu. Nu de puține ori răspunsul Domnului a fost dincolo de orice așteptare, iar cel care a simțit lucrarea salvatoare a lui Dumnezeu nu poate decât să exclame în strigăte de bucurie și de recunoștință.
Așa ceva i s-a întâmplat autorului Psalmului 92 care, după îndelungi șicane, răutăți și lovituri venite din partea unor dușmani, merge la Templu, în ziua Domnului, ca să-i mulțumească pentru intervenția Lui salvatoare. El spune: Cât de frumos este să-l lăudăm pe Domnul, să cântăm numele tău, Preaînalte, să vestim de dimineață îndurarea ta și noaptea fidelitatea ta. Pentru că mă faci să mă bucur, Doamne. Cât de mari sunt lucrările Tale… Chiar dacă păcătoșii vor crește ca iarba și făcătorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciți pentru totdeauna. Tu înalți fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru… și urechile mele aud lucruri uimitoare despre cei ce se ridică împotriva mea.
Din experiența dureroasă pe care a trăit-o, psalmistul a desprins și o învățătură pe care vrea să o împărtășească și altora. El spune: Cel drept va înflori ca un palmier, va crește ca un cedru din Liban. Cei plantați în casa Domnului vor înflori în curțile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade și la bătrânețe, își păstrează seva și prospețimea, ca să vestească: „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”.
În fond, duminica, la Sfânta Liturghie, ne încredințăm Domnului viețile și problemele noastre, îi arătăm recunoștința pentru lumina și ajutorul pe care ni le oferă și ne întărim convingerea că doar El este Stânca de neclintit a celui drept.
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 7/2021, Anul XXXII, p. 24.
